Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cerşetorul De Cafea:
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă de Emil Brumaru


Stimate domnule Lucian Raicu,



Aventurile lui Tom Sawyer le-am citit pentru prima dată la vîrsta de 7-8 ani, pe cînd stam la Belceşti unde tatăl meu era şef de gară, mai bine zis de haltă. Locuiam chiar în gară, la etaj. Tot atunci am citit şi Robinson Crusoe şi, curios, Aventurile lui Gordon Pym. Plus 20.000 de leghe sub mări. Cel puţin de cărţile astea îmi aduc aminte. Prima a fost Robinson Crusoe. Totuşi, ca iniţială lectură memorabilă, este o colecţie ilustrată, cu textul prescurtat la cîteva rînduri pe paginile colorate viu, a Călătoriilor lui Gulliver. Citită în clasa întîi, la Ciceu, într-un scrînciob! Tot atunci am citit şi o carte despre petrol şi ţiţei (!!!) care mi s-a dat drept premiu! Mai înainte simulam lectura a două pagini dintr-o revistă pentru copii! Învăţînd pe de rost textul în versuri, o chestie cu Haplea, pe la vreo 4-5 ani, urmăream rîndurile cu degetul şi spuneam poezia, dînd impresia celor din jur că ştiu să citesc! Mai ţin minte şi acum o strofă şi e curios ce ar spune tătucu Freud că se ascunde sub treaba asta. Iată-le:

„Însă Haplea ce făcea?

Profitînd de-ncurcătură

Iute putina spăla!”

Cred că era finalul poeziei! restul îmi rămîne neclar. Parcă era o afacere cu nişte gîşte furate, sau aşa ceva.

Robinson Crusoe l-am citit pe linia moartă, într-un vagon de marfă stricat, întins pe burtă în pătratul de soare pe care-l făcea uşa pe podea. Mi-l alesesem anume dintr-un şir întreg de vagoane părăsite (aveau cîte ceva defect), pe care-l exploram permanent, de la un cap la altul, sărind dulce şi periculos peste tampoane. Cred că lectura a fost continuată, o dată cu construirea colibei de către R. C., într-o colibă pe care mi-am construit-o şi eu, cu mîinile mele, din crengi de salcîm. Rostul meu, practic, era să păzesc tomatele enorme, strălucitoare, de găinile care le ciupeau ciuruindu-le. Mă văd tot pe burtă, la gura colibei, citind şi aruncînd, din cînd în cînd, priviri straşnice găinilor. Acum îmi dau seama că lecturile mele prime erau făcute într-o poziţie destul de erotică! Întins pe burtă! Ca şi cum aş fi posedat cartea. Pe Gulliver l-am citit într-o continuă mişcare de sus în jos în scrînciob, după cum vă spuneam! Mă rog, zarnacadele din astea se pot găsi la tot omul. Dar văd că am început să răspund la propria mea anchetă. „Cartea care v-a fascinat copilăria”, de acum cîţiva ani! Ar mai fi multe de adăugat. Oricum, o să mai revin.

*

Dar de ce am început cu Aventurile lui Tom Sawyer scrisoarea? Orice cititor are cîte un cuplu celebru ce-l fascinează, îl urmăreşte întreaga viaţă, pe care caută, cred, să-l imite, luîndu-şi-l drept model! Romeo şi Julieta? Tristan şi Isolda? Paul şi Virginia? Oh, nu, nu! Cuplul care mi-a luminat orbitor sufletul, ca un soare fraged, mereu pierdut, mereu regăsit la buza lacomă a unui orizont intim a fost Tom şi Becky! Da Tom Sawyer şi Becky Thatcher! Cel mai fermecător, mai auroral, mai pur şi mai sfîşietor-dulce cuplu, pentru mine, din întreaga literatură!



Cu stimă şi graţie,



Emil Brumaru



4.IX.1980

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara