Nu e vorba de orice cumpărături, ci de cumpărăturile de artă. Scriam, în numărul trecut, că vânzările de tablouri online sunt din ce în ce mai populare. Forbes publică un comentariu pe marginea comerţului cu opere de artă în mediul virtual, care ar putea să fie doar un alt experiment ratat (Amazon a mai încercat, în 1999, să vândă picturi, în parteneriat cu Sotheby’s, şi proiectul a eşuat). Deşi ziarista de la Forbes recunoaşte că există şi avantaje, mai ales pentru novici, lipsa de experienţă în domeniu a celor de la Amazon se poate dovedi o piedică de netrecut. De pildă, Amazon nu spune în ce stare se găsesc picturile pe care le vinde, amănunt esenţial pentru cumpără- torii cu pretenţii, şi care poate modifica semnificativ preţurile. Nu se prevede nici măcar opţiunea de a cere o expertiză asupra stării tabloului, dacă un cumpărător doreşte acest lucru. De asemenea, nu se specifică provenienţa picturilor, istoria expunerii lor, nu li se certifică autenticitatea prin semnătura unui evaluator, şi lista poate continua. Lucrurile nu sunt, iată, chiar atât de simple.