Două pietre de cremene

Două pietre de cremene
Se freacă să stârnească scânteia
Deşi focul odată pornit
Va pierde scânteia dela început
Între flăcări.

Ce va fi cu noi care am pornit totul
Când nu va mai fi acel ceva
Prezent,
Când vom putea spune: aşa am fost!
Şi nu vom mai fi măturaţi de noi înşine
În magia încântării.

Ce se va întâmpla cu noi când vom fi
Două pietre de cremene care stârnesc scânteia?

Peste un an

Peste un an
Poate nu voi mai vedea fereastra
Dar pomul din faţa ferestrei
Va fi tot acolo
Ca şi astăzi.

Promit totuşi să fiu o fantomă simpatică
De afară voi privi printre frunze înăuntrul odăii.
Cineva dinăuntrul dormitorului va
trage perdelele Şi voi ghici dece.

Să îţi fie frică

Să îţi fie frică să pleci
Şi să pleci

Să îţi fie frică să iubeşti
Şi să iubeşti

Să îţi pui tonele de frică
Pe talerul unui cântar
Şi să îi dai foc

S-o asculţi pe Edith Piaf
Şi să nu regreţi nimic
Nici măcar
Dansul cu frică.

Stau ca o pisică

Stau ca o pisică şi torc
la vatra florilor din vază
încălzindu-mă la
căldura
cu care mi-au fost oferite
aseară.

Când vor muri florile
sau eu
va rămâne viu torsul,
va rămâne nefisurată
vaza