„Condamnaţi să convieţuim“
Din numărul
7 al revistei
VIAŢA
ROMÂNEASCĂ
ne-a atras atenţia
editorialul lui
Nicolae
Prelipceanu,
Istoria şi cursele
de formula 1,
din care cităm: „Suntem condamnaţi
să convieţuim, indiferent de
convingerile noastre şi religiile
noastre. Mai întâi generaţiile
contemporane, unele care au început
cursa pe pământ mai devreme,
altele mai nou-venite. Cei care
îşi închipuie că între generaţii trebuie
să se işte o luptă pe viaţă şi pe
moarte se înşală. Pe ei în primul
rând, dar îi înşală, poate, şi pe alţii
care, privindu-i şi ascultându-i, ar
crede că aşa trebuie să se desfăşoare
lucrurile pentru vecie.” Între categoriile
condamnate să convieţuiască, poetul
mai aminteşte şi „civilizaţiile care
nu se potrivesc sau, mai precis, al
căror timp istoric nu se potriveşte”,
cu exemple convingătoare din istoria
recentă sau mai îndepărtată a Europei.
Din acelaşi număr al revistei, am
remarcat cele două comentarii critice
(de Daniel Cristea-Enache şi Flavius
Paraschiv) la o carte-eveniment,
Învoiala de George Bălăiţă, eseul
lui Matei Stîrcea-Crăciun sub genericul,
Anul Brâncuşi, ca şi eseul semnat
de Ilina Gregori, care îl reciteşte pe
Matila Ghyka.
Din sumar
În LUCEAFĂRUL DE DIMINEAŢĂ
(nr. 7) am citit cronica literară, ca de
obicei temeinică, scrisă de Dan Cristea
la cartea lui Mircea Anghelescu, Lâna
de aur; Alex Ştefănescu continuă
seria sa de noi lecturi din lirica lui
Eminescu: de data aceasta sunt
analizate poemele Înger şi demon,
Strigoii şi Somnoroase păsărele.
Interesant – eseul lui Adrian G. Romila
intitulat Genul minor al aventurii –
el însuşi aventură, prezentat la
Colocviul de critică; Lucia Negoiţă
publică un interviu cu criticul literar
Iulian Boldea. Sunt de menţionat
şi portretul pe care Ioan Holban i-l
schiţează poetului Nicolae Corlat,
însemnările lui Dan Stanca, De la
Ceauşescu, înapoi, la Pericle, cronica
plastică de Iolanda Malamen despre
Constantin Pacea la o retrospectivă,
ca şi versurile semnate de Ioana
Ieronim: „Străzi rupte, abrupte ducând
nicăieri. Gropi şi ruine./ Seară de
noiembrie. Anii 80./ Graba. Graba
zilnică, silnică, energia scăzută a
stingere…”
Muşamalizarea unor crime
În revista 22
(nr. 30-31) la
rubrica
Perspective, sub
semnătura lui
Mădălin Hodor,
este publicat un
nou episod din
seria Anatomia
unei anchete
trucate de Securitate, despre crimele
misterioase petrecute în anul 1971,
la Poiana Braşov şi care au constituit
aşa numita acţiune Bradul. Autorul
documentarului precizează într-un
preambul: „Implicarea vârfurilor
Securităţii şi Miliţiei, trucarea
probelor şi încercările de orientare
spre piste greşite pentru a-l proteja
pe adevăratul făptaş fac din cazul
Bradul una dintre cele mai complexe
şi de durată operaţiuni de
muşamalizare a unor crime de drept
comun din istoria României.” Din
episodul de acum aflăm că Ministerul
de Interne a lansat atunci o operaţiune
de o anvergură ieşită din comun,
cu participarea întregului aparat
al Securităţii, al Miliţiei, al Gărzilor
patriotice, plus reţeaua informativă
existentă: „Conform evaluărilor
făcute în anul 1978, când cazul a
fost redeschis, în prima perioadă
a anchetei, în municipiul Braşov,
staţiunile Poiana Braşov şi Predeal
fuseseră verificate 71.000 de locuinţe,
cu aproximativ 200.000 de persoane,
250 de cămine şi internate, fiind
identificaţi 400 de suspecţi(!?!).
S-au efectuat razii şi acţiuni de
control în gări, autogări pieţe, târguri
şi alte locuri aglomerate. Personalul
hotelurilor campingurilor şi
restaurantelor a fost verificat la
sânge, iar posesorii celor 1.247 de
autoturisme identificate în zonă în
zilele critice au fost chestionaţi.”
Dar toată această nebunească
desfăşurare de forţe era menită nu
să-l prindă, ci tocmai să-l ferească
pe adevăratul făptaş. Acesta pare
să fi fost colonelul de Securitate
(DIE), Stelian Pereanu, care îşi
ucisese propria soţie. Povestea
aceasta de document (care prezintă
interes pentru prozatori!) va continua
cu noi dezvăluiri, suntem anunţaţi
de revista bucureşteană.
