Scrie Ariel Wizman în „L’Express”: „Există gândirea conservatoare, riscul judiciar al opiniei, autocenzura jurnalistică, ura faţă de orice discurs complex şi nuanţat de tip intelectual… Există represaliile pe internet şi pe reţelele de comunicare, impunitatea umoriştilor cu râs castrator, egalitatea tuturor punctelor de vedere. Există, apoi, „respectul” faţă de toate culturile şi religiile, faţă de laicitate, femeie, drepturile animalului şi faţă de o mie de alte lucruri… Despre ce mai putem să discutăm? Şi cum? Difuzarea pretutindeni a polemicilor e suficientă pentru transformarea, în doar câteva clipe, a libertăţii de exprimare în duşmanul ei cel mai mare… Şi iată cum agora devine inexorabil un Kremlin. E ca şi cum a te exprima a devenit, la scară socială, o maladie auto-imună, un sistem care îşi provoacă propria distrugere. Dialectică vicioasă a unei mulţimi care bombăne contra a tot şi a toate şi nu încetează de a împotmoli orice dezbatere în condamnări instantanee şi contradictorii… Aşa se face că societăţile cele mai avansate şi mai libere se află în pericol de sovietizare tocmai în numele libertăţii”.