Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Muzică:
Retrospectivă de Ştefan Niculescu

Tânăra muzicologie românească a depăşit în ultima vreme un persistent obstacol. E vorba de curajul de a aborda frontal şi sintetic totalitatea creaţiei muzicale româneşti contemporane. Evaluarea neîngrădită a modernităţii era, până prin 1990, o întreprindere tabu. Domina pe atunci un canon difuz, impus mai ales de muzicieni cu funcţii administrative sau politice. Nu se putea atinge susceptibilitatea oficială nici măcar pentru minime corecţii ale neclintitului canon. De-abia în ultimii zece ani s-au manifestat treptat numeroase schimbări de perspectivă. Au continuat neîntrerupt să se publice comentarii mai mult ori mai puţin punctuale despre muzica prezentului. Dar nimeni nu părea dispus să rişte cuprinderea tuturor orientărilor moderne într-o panoramă coerentă şi convingătoare. Meritul împlinirii acestui dificil travaliu de sinteză îi revine Valentinei Sandu-Dediu. Cartea sa, Muzica românească între 1944-2000 (Bucureşti, Ed. Muzicală, 2002), e o expresie a maturizării tinerilor muzicologi români şi, totodată, un reper al istoriografiei noastre muzicale.
           
Valentina Sandu-Dediu s-a remarcat din capul locului prin cercetarea modernităţii. În diferite studii şi mai ales în volumele Wozzeck, profeţie şi împlinire (1991), Ipostaze stilisti-ce şi simbolice ale manierismului în muzică (1997), Dan Constantinescu: esenţe componistice (1998, în colaborare cu Dan Dediu), metodele ei de lucru s-au sincronizat cu demersurile actuale din muzicologia internaţională şi românească. Experienţa aceasta, îmbogăţită de lecturi şi audiţii de muzică nouă, se regăseşte şi în Muzica românească între 1944-2000. Aprecierea creaţiei cercetate se întemeiază deopotrivă pe o perspectivă muzicologică europeană şi pe o cunoaştere dinlăuntru a culturii autohtone. Obiectivitatea şi subiectivitatea actului critic se împletesc aici şi se echilibrează. Comentariile se sprijină pe surse istorice sigure, riguros consemnate. Textul se menţine la o elegantă ţinută intelectuală, chiar şi când parcurge etape istorice întunecate. Spirit deschis la cultura de pretutindeni, Valentina Sandu-Dediu judecă muzica produsă la români în corelaţia sau simultan cu muzica semnificativă ivită oriunde în lume. Pe această cale a reuşit să evidenţieze răspunsurile compozitorilor din România la solicitările spiritului universal din vremea lor.
          
Realizare până acum singulară, Muzica românească între 1944-2000 se cere citită, analizată, comentată, discutată, eventual nuanţată, completată sau, prin absurd, combătută. Oricum, lucrarea va suscita opţiuni pro şi contra. Va răsturna canonul din mintea unora, va tulbura convingerile gata făcute ale altora, nu va lăsa pe nimeni indiferent, va invita la reflecţie, ieşire din stagnare, înnoire. Căci o punere în chestiune a modernităţii şi postmodernităţii din muzica românească e în acelaşi timp o indubitabilă zguduire a muzicologiei noastre, cu consecinţe în ierarhia valorilor ştiinţei autohtone.
          
Valentina Sandu-Dediu, Muzica românească între 1944-2000, colaborator principal Antigona Rădulescu, colectiv de colaboratori: Ştefan Firca (mici portrete de compozitori), Oana Drăgulinescu, Patricia Firca, Monica Grigore, Ruxandra Marinescu (fişare de bibliografie a Revistei Muzica, Index). Bucureşti, Editura Muzicală, 2002, 288 pag.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara