La Tübingen a murit la vîrsta de 90 de ani criticul Walter Jens, considerat în urmă cu un deceniu un reper a cărui notorietate în lumea literară o rivaliza pe cea a lui Marcel Reich- Ranicki. A fost preşedintele Academiei Berlineze de Arte între 1989 şi 1997 şi a predat retorica la Universitatea din Tübingen, la o catedră înfiinţată anume pentru el. Aplombul retoric şi nervul polemic i-au atras faima de „retor al naţiunii” şi supranumele de „micul Voltaire al Republicii Federale”. S-a născut în 8 martie 1923 la Hamburg şi a fost scutit de serviciul militar din cauza astmului bronşic, boală căreia îi datorează neparticiparea la Al Doilea Război Mondial. A studiat filologia clasică la Freiburg şi s-a impus în critica literară prin cronicile publicate de-a lungul deceniilor în Frankfurter Allgemeine Zeitung şi Die Zeit. În ultimii nouă ani, demenţa Allzheimer l-a redus la condiţia unui invalid din a cărui memorie lexicul se ştersese complet. Oratorul îşi uitase limba nativă şi nu mai ştia să vorbească. Dar pentru locuitorii din Tübingen, Walter Jens rămîne o personalitate căreia nu este exclus ca în următorii ani edilii să-i ridice o statuie.