Să începem cu fotbalul, care tocmai se sfârşeşte. De fapt, socotelile
s-au încheiat săptămâna trecută, când Astra lui Şumudică a devenit
campioană.
În premieră istorică, deci, titlul naţional
al fotbalului românesc poposeşte la
Giurgiu, răsplătind o echipă care,
după umila mea părere, a jucat fotbalul
cel mai fotbal, cu o constanţă şi o ambiţie
formidabile. Mult timp s-a tot crezut
că secretul stă în banii patronului Ioan
Nicolae, care a avut curajul să ia echipa
de la Ploieşti şi să o cazeze taman la
graniţă, pe malul Dunării. Ei bine, iată
că a fost o idee de succes, cu atât mai
mult cu cât nici banii n-au mai putut
veni, din cauza unor stricăciuni considerabile,
pricinuite de organismul non-fotbalistic
cunoscut sub iniţialele DNA. Drept
urmare, băieţii lui Şumudică au jucat
mai puţin pe bani şi mai ales pe ambiţie,
sperând să le iasă. Şi le-a ieşit, spre
disperarea lui Gigi Becali, care are tot
dreptul să-i reducă leafa lui Reghe, dacă
nu cumva să-i spună de-a dreptul auf
wiedersehen! Cert e că, dacă în duelul
vocal Şumudică l-a dominat categoric
pe Reghe, în disputa fotbalistică l-a lăsat
realmente fără replică. Iar acum, Astra
Giurgiu – în suferinţă financiară – va lua
potul de 3,5 milioane de euro pentru
titlu, cu speranţa că, dacă se va califica
în grupele Ligii Campionilor, ar putea
obţine încă… 14 milioane!
Din păcate însă pentru fotbalul nostru,
campionatul se încheie în doliu, cu tragedia
lui Patrick Ekeng, care vine să ne demonstreze,
o dată în plus şi în plină criză a spitalelor,
situaţia critică din sănătate.
Veşti bune ne-au venit, în schimb,
de la Madrid, unde turneul patronat de
Ion Ţiriac a adus, în sfârşit, revenirea
Simonei Halep, care urcă acum pe locul
V în clasamentul WTA,obţinând şi un
premiu de aproape un milion de euro.Totul
sună foarte bine, dar dacă ne uităm puţin
pe tabloul de la Madrid şi pe cel care
urmează la Roma – unde se vede cam
toată artileria grea a circuitului, în frunte
cu Serena Williams – nu m-aş grăbi să
garantez că Simona noastră şi-a regăsit
deja forma de vârf. Şi poate că inclusiv
Ţiriac a pus un umăr la revenirea ei, ca
şi la parcursul frumos al tuturor celorlaţi
tenismeni români care au evoluat la Madrid,
pentru că şi Tecău a mai făcut un pas
înainte, ca şi Irina Begu şi Sorana Cârstea.
Bucuria uriaşă ne-a venit duminică
seară de la handbalul feminin, unde
jucătoarele CSM Bucureşti au triumfat
la Budapesta în finala Ligii Campionilor
Europei! Pun semnul exclamării pentru
că, între noi vorbind, mi se pare greu de
crezut că orice cunoscător al handbalului
s-ar fi încumetat să mizeze pe succesul
bucureştencelor înaintea partidei de
duminică. E drept, faptul că în actul
precedent al acestui „Final Four”
fetele noastre învinseseră cu o seară
înainte puternica Vardar Skopje (27-21)
ne putea permite să sperăm, dar faptul
că jucam finala chiar cu deţinătoarea
trofeului, Gyor, şi încă pe propriul ei
teren, era un dublu handicap pentru
echipa bucureşteană. Spre meritul fetelor
şi al antrenorilor lor, au luptat absolut
extraordinar, reuşind in extremis o mare
victorie de palmares, care aduce handbalului
românesc al treilea trofeu feminin
continental, după cele cucerite în
1961 de Ştiinţa Bucureşti şi de Rapid
Bucureşti, în 1964. A fost un meci dea dreptul dramatic, în care fetele
noastre
au condus la pauză cu 13-12, pentru
ca în repriza secundă conducerea să
fie preluată, pe rând, de ambele echipe,
în condiţiile în care Jelena Grubisici,
portarul nostru titular, a avut o prestaţie
absolut excepţională. Aceasta a fost
dublată în atac de Isabelle Gullden,
autoare a nu mai puţin de 14 goluri, şi
devenită astfel golgetera competiţiei.
Cu numai două secunde înaintea
fluierului final, CSM egalează la 22 şi
urmează două reprize de prelungiri,care
ne dau din nou şansa egalării la 25-
25, cu nici zece secunde înainte de final!
Urmează baraj cu aruncări de la 7 m, iar
aici se cuvine o paranteză, privind portarii
noştri. Grubisici, cea care a excelat în
prima parte a meciului, a venit în
urmă cu un an la CSM Bucureşti plecând
tocmai de la Gyor, în timp ce brazilianca
Pesoa De Oliveira este legitimată de luni,
9 mai, la… Vardar Skopje, drept care
nici nu a fost folosită de antrenorul
Rasmussen în meciul direct, al CSMului. În schimb, inspiraţia acestuia a
funcţionat exact la barajul de duminică
seară, când Pesoa a fost magistrală,
apărând două aruncări de la 7m şi
contribuind astfel decisiv la victoria
bucureştencelor, pecetluită de Aurelia
Brădeanu!
Preţiosul trofeu european vine, aşadar,
la Bucureşti, iar handbalul nostru feminin
obţine astfel încă un mare succes, pe
drumul spre Jocurile Olimpice de la Rio,
unde ne aşteaptă însă o grupă foarte
grea, cu Brazilia, Angola, Spania, Muntenegru şi Norvegia. După duminica
asta,
însă, chiar că nu ne mai poate fi teamă.
Reginele Europei se pot încorona şi la
Rio!
