Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
RABBI de Angela Furtună


poate că am venit degeaba la tine,

poate că scaunul harului e ocupat de mirosul de femeie

în zdrenţe rămas de la întemeierea lumii între vămi,

iar eu tot nu înţeleg de ce în vremurile din urmă

poporul mă hăituieşte

în timp ce eu tînjesc după desăvîrşirea cerută de cugetul tău, Rabbi,

cel care mă iubeşti ca pe un ciob de cer

şi mă ţii în lumina ochilor tăi

cum o cămaşă de forţă peste

înfăţişarea adevărată a lucrurilor







şi stau în palma Dumnezeului celui viu şi ilustru

încăpînd toată în confuzia cosmogonică de după înălţare,

şi sînt pusă ca privelişte în mijlocul ocărilor

în plumb de cuvînt hipnagog

şi stau de vorbă cu vocea ta, Rabbi, gîndind la fel cum

orbecăiesc prin plaur alveolele liniştii,

şi mănînc miez de nucă în timp ce îl aşteptăm

cu toţii pe fratele Timotei să schimbe tectonica visului

în text de cenuşă, iar eu atîta te rog, Rabbi, să-mi arăţi

cum trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit,

ca să nu fim depărtaţi de ele ca de o muzică ce nu ne aude,

căci m-am trezit într-un interval discontinuu

ce nu leagă lumile de lumi ci de rostul cuvîntului,

cînd nu e nici ieri, cum nu e nici azi şi cu atît mai mult

nu e mîine





sînt un copil bătrîn născut de o mamă în lanţuri,

nu pot păşi decît prin praful semantic prin care ajung

la mine răcoroasele priviri ale ostaticilor

în timp ce adunarea îngerilor Abelé mă scade din tikun

cu ascuţişul colţilor cu care ne crestam, în copilăria

iluziei, articulaţia pumnului şi ne sugeam apoi unul altuia

din rană seva amară pe care mai tîrziu o scuipam deasupra

Suişului Adumim,umplînd valea cu păduri de portocali







tu ai iubit neprihănirea, Rabbi, şi ai urît nelegiuirea,

tu ai dus puşca la ochi şi ai ochit bine, lupul acela

avea o carne cu gust de ceaţă şi ne-am înfruptat amîndoi

din discursuri şi imagini şi m-ai lăsat să mă satur de semn,

dar apoi ai arătat cu degetul în direcţia mea, explicînd

pietonilor surprinşi de noul val la intersecţie că

un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva

dela Domnul , căci este un om nehotărît şi nestatornic

în toate căile sale, da, firea de duminică a omului

e sprintenă iar florile de cenuşă umplu lumea cu chipuri,

eu văd în fiecare zi cum soarele răsare din fîntînă şi apune

într-un obraz de femeie făcută din bărbat cu gust de cenuşă

Eva Adam Set Enos Cainan Mahalaleel Iared Enoh

Metusala Lameh Noe Sem Ham Iafet Canaan Gomer



Magog Madai Iavan Tubal Meşec Tiras Aşchenaz Rifat

Togarma Elişa Tarşiş Chitim Dodanim Cuş Miţraim

Put Seba Havila Sabta Raema Sabteca Seba Dedan Nimrod

Ludimi Anamimi Lehabimi Naftuhimi Patrusimi Casluhimi

Caftorimi Sidon Het Iebusiţi Archiţi Siniţi Arvadiţi Temariţi

Hamatiţi Elam Asur Arpacşad Lud Aram Uţ Hul Gheter Maş

Selah Eber Peleg Ioctan Almodad Selef Aţarmaved Ierah

Adoram Uzal Dicla Obal Abimael Seva Ofir Havila Iobab

Avram Nahor Lot Sarai Milca Haran Terah Reu Serug Lya

Elam Maş Amada Agnita Iurin Zamir cu toate seminţiile literelor







de dragul întîiului Kaddish de taină mai stai cu mine, Rabbi,

altminteri voi trece ca floarea ierbii de la un Dumnezeu la altul

deşi voi fi grabnică la ascultare, înceată la vorbire,

zăbavnică la mînie, iar vineri seara, cînd vom polei acoperişul

Templului cu melancolie, va veni din nou Aaron cu carul plin

de rodii şi vom rînji amîndoi cu gurile însîngerate

la statuile despuiate din faţa Palatului Culturii, iar Aaron

mă va apuca de plete şi mă va tîrî printre florile de cenuşă

arătîndu-mă consumatorilor de semne şi de litere, strigînd:

stăruiţi în dragostea frăţească, şi nu daţi uitării primirea

de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit fără să ştie

pe îngeri, dar nu vă uitaţi cu bunătate la această femeie,

cîtă vreme poartă în pieptu-i preludiul nopţii acum, la sfîrşitul

veacurilor ce iar au început spre a nu sfîrşi vreodată







eu voi fi ceasornicarul de mentisme, ca întotdeauna, Rabbi, şi voi rosti

răspicat auditoriului că este abia ora patru fără cinci şi că

oricine este liber să mă cunoască aşa cum sînt, fără formă

şi fără apetit pentru halucinaţie, de la cel mai mic pînă la

cel mai mare dintre ei, dar încă nu vor înţelege că testamentul

meu poate fi un poem în care Aaron aprinde ultima candelă







privesc în ochi floarea de cenuşă, în fiecare zi ea îmi arată

chipul altui evreu care mă alege drept loc de jertfă,

ascult rumoarea trupurilor ce ard în memoria zilei de mîine

şi în cîntecul meu de roabă abia înfiripată din bereşit,

floare de cenuşă din floare de cenuşă, shoah din shoah,

pesah din pesah şi floare de shoah risipită în pesah



arată-mi-te în floarea de shoah, Rabbi, căci încă nu am

părăsit desăvîrşirea cu gestul prin care trupul iese din

cămaşa sugestiei de a fi vinovat de absenţa milei, şi cocoşii

vor cînta la intrarea în cenuşă a fiinţei imaginare,

dintr-o dată vom şti cu toţii, şi viii, şi morţii

şi înduraţii, şi neînduraţii, şi slabii, şi bogaţii

că acela este mirosul de floare de cenuşă şi shoah

că acela este gustul sîngelui de viţel sau de ţap sau de

legămînt uitat, iar tu ne vei spune, Rabbi, de ce

vei stropi cu sînge cortul şi toate vasele pentru slujbă

inaugurînd un centru difuz de mîngîiere ce nu alină







poate că am venit degeaba la tine, dar încă îmi fac culcuş

în floarea de cenuşă şi îmi ascund în disimularea isihiei

adevărata înfăţişare, aşteptîndu-l pe cel fără de închipuire

care este în lume dar nu vine de niciunde spre a începe, în timp

ce tu, Rabbi, vei culege floarea de shoah ştiind că după Lege

aproape totul este curăţat cu sînge; şi fără vărsare de sînge

nu este iertare şi nici receptacol de terapie a durerii



dar cine oare ar vrea să-i fac loc în moartea mea ca într-un sac

de dormit pentru doi? şi cine mi-ar înscena mie accidentul

ce învie partea hemoragică a cuvîntului? cine mă va purta

pe braţe prin albia îngheţată a florilor de cenuşă cu care este

presărată calea de la Crăciun la Înviere prin shoah?



sfîrşitul de săptamînă va trece repede, ca şi ultimul mileniu

în care tu, Rabbi, mi-ai curăţat cugetul de faptele reci şi

mi-ai adus mintea în punctul cel mai însemnat al celor spuse

şi încă mi-ai arătat că Aaron nu e de mine şi nu e de ieri,

cum nu e de azi şi nici vorbă să fie de mîine, el are putere



numai asupra păsărilor intrate în odihna ascultării,

în timp ce tu m-ai hrănit cu carnea ceţoasă de lup

şi cu cuvîntul viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie

cu două tăişuri, mi-ai luat odihna şi m-ai îmbrăcat

în pielea de foc a strigătului, acum eu culeg strugurii şi

îi aşez în coşurile pîntecoase, iar vinul începe singur să

boncăluiască în arterele mele în graiul insomniei,

dar tu vii seară de seară în ospeţia gîndului, Rabbi,

şi mă ademeneşti în mirul iertării cu care glăsuieşte

sîngele hipermnezic vărsat la naşterea utopiei





deoarece chipurile lucrurilor care sînt în ceruri

au trebuit curăţate în felul acesta, a fost necesar ca şi noi,

proştii, să ne prefacem că intrăm în ceruri fără grabă, astfel:

Aaron înainte, cu vechea lui pălărie în mîna dreaptă

mototolind sfios borul picat cu căcăreze de porumbel,

iar eu mai la urmă, cocoşată, înnodînd în batistă legile

mele ce înscriu pe inimile îngerilor numere de deţinuţi, înaintînd

pînă la iconul unde te-ai ascuns, Rabbi, ca un cuvînt care pătrunde

pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi

măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii







şi a fost clipa cînd, iscînd embrionul de verset din

matricea amniotică, egal cu tine însuţi şi cu plăsmuirea

celui ce se înfruptă din tine, ni te-ai arătat în sfîrşit, Rabbi,

gol şi descoperit, cu pielea ta albă de evanghelist, cu ochii

roşii, poate de la neon, poate de la camera de gazare, oasele

tale îi desenau durerii un trup amoeboidal, pentru că nici o

făptură nu este ascunsă în El mai mult decît încape inima ta

în cuvîntul Lui, şi ne-ai spus, mie şi lui Aaron, împuţinaţi,

să luăm loc şi să aşteptăm iscodind nevăzutul după un semn,

căci n-am venit prea tîrziu, cum nici prea devreme, ca să ne naştem

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara