Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Muzică:
Profiluri dintr-un festival de Valentina Sandu-Dediu


Din ce în ce mai des, proiecte culturale europene destinate spaţiului nostru insistă asupra tinerilor. Dacă e posibil, tinerii aceştia să nu depăşească vârsta de 25 de ani. O astfel de limitare are multe avantaje, dar nici dezavantajele nu sunt neglijabile. Pe de o parte, la modul ideal, toţi ne-am fi dorit ca până la 25 de ani să fi avut un sprijin managerial, financiar, şanse care să ne justifice integrarea în societatea românească. Pe de altă parte, concret, e din ce în ce mai greu să găseşti tineri valoroşi până la această vârstă.

În calitate de co-organizator al primului Festival Profil (22-24 octombrie), nu am căderea sau intenţia să-l evaluez în pagini de cronică muzicală. Câteva reflecţii marginale mi-au fost provocate însă mai ales de o discuţie publică pe tema "Creator în secolul XXI", din cadrul acestui Festival. Mai precis, m-a interesat actualitatea profesiei de compozitor, mai ales din punctul de vedere al interpretului. Ion Bogdan Ştefănescu, creativ şi original în discursul vorbit, ca şi în acela fascinant al flautelor sale, a arătat direct spre zona meseriei componistice: impune respect imediat un compozitor care ştie să scrie pentru un instrument anume, îi ştie limitele şi registrul de efecte, studiază tratatele pe aceste teme şi se adaptează posibilităţilor instrumentistului. Sigur, o astfel de regulă de compoziţie pare banală şi de bun simţ, dar e respectată din ce în ce mai rar. Probabil că tinerii preferă "inspiraţia": e mult mai comodă. Poţi găsi explicaţii aiuritoare pentru orice combinaţie sonoră, poţi folosi argumente mai mult sau mai puţin poetico-filosofice pentru partituri superficial şi întâmplător alcătuite. Efortul nu mai e la modă, nici documentarea temeinică. Iar cei care le propovăduiesc apar probabil în ochii unora drept academişti, rigizi sau depăşiţi de vremuri.

Tot I.B.Ştefănescu a numit o tânără compozitoare care ştie exact ce vrea de la interpret - Diana Rotaru. S-a dovedit câtă dreptate a avut în concertul din 24 octombrie de la Universitatea Naţională de Muzică, unde Shakti pentru saxofon şi orchestră de cameră (o primă audiţie absolută, comandă a Fundaţiei Ernst von Siemens) a dezvăluit personalitatea unei tinere aflată în ultimul an de studiu. Din modul de configurare, de structurare, de manipulare a substanţei muzicale transpar ani de muncă, o solidă educaţie muzicală (asimilată şi prin tradiţia familială), dar şi distanţarea necesară de stilul mamei, compozitoarea Doina Rotaru. Figura protectoare a profesorului de compoziţie, Ştefan Niculescu, cel care a îndrumat generaţii de creatori spre logica şi profunzimea exprimării unui gând muzical, mi se pare emblematică pentru atitudinea Dianei Rotaru.

Pentru că nevoia tinerilor de modele e o certitudine, chiar dacă adesea disimulată, un festival dedicat în mare parte lor a început printr-un portret Aurel Stroe. Graţie Trio-ului Contraste, versatilităţii şi inventivităţii muzicienilor componenţi, partituri din 1947 până în 1991 sunt prezentate nu doar în formula originală (precum Sonata a III-a pentru pian), dar mai ales în transcripţii. Chiar dacă nu eşti fan al adaptărilor de lucrări, sigur devii unul, după ce asculţi insolitele îmbinări de flaut, pian, percuţie, care - oricât de luxuriante ar fi - păstrează esenţa muzicală a lui Aurel Stroe. Astfel au sunat Fluctuations (partea a doua a Sonatei a II-a pentru pian), Patru lieduri pe versuri de Tudor Arghezi, pentru soprană şi pian (solistă - Bianca Manoleanu), Patru pastorale pentru clavicord şi orgă, Monumentum II (solistă - mezzosoprana Antonela Bârnat). După cum se observă, autorul transcripţiilor, pianistul Sorin Petrescu, transformă claviatura în multiple surse timbrale: flaute (dar şi percuţie) pentru Ion Bogdan Ştefănescu, percuţie (dar şi vioară!) pentru Doru Roman şi pian (preparat, percutat) sau sintetizor pentru sine-însuşi.

Pe lângă ideile morfogenetice, legile abstracte, matematice, aluziile la un folclor "planetar", muzica lui Stroe este guvernată de o debordantă imaginaţie timbrală. Pentru a putea surprinde acest profil, este evident că Sorin Petrescu a studiat cu pasiune întreaga creaţie a compozitorului, mecanismele stilistice pe care le-a putut aplica în adaptările realizate. Doar în acest fel, el demonstrează cum transcripţia depăşeşte prejudecăţi puriste ale muzicii noi şi reflectă un spirit al timpului, spre beneficiul interpretării creaţiei actuale.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara