Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Prieten, ibovnic concubin... de Rodica Zafiu


Pentru a indica relaţiile sentimentale stabile, dar neoficializate, româna actuală pare să dispună de o serie sinonimică foarte bogată, cuprinzînd desemnări neutre, juridice, depreciative, afective, populare, familiare etc. Limbajul jurnalistic, cel puţin, oferă numeroase exemple de folosire a acestor termeni, în comentariile despre viaţa privată a personajelor la modă - actori, fotbalişti, manechine, cîntăreţi - dar şi în reportajele curente, în multe pagini de cronică mondenă sau de senzaţie. Statistic, par la fel de puternice perechile iubit - iubită ("inspirată de un fost iubit", Evenimentul zilei = EZ 2686, 2001, 9; "are de vreo cinci ani o iubită", VIP 19, 2001, 11) şi prieten - prietenă ("fostul prieten al Madonnei", EZ 1530, 1997, 12; "prietena lui avea apartament", EZ 2313, 2000, 2). Sensul special al termenului prieten(ă) nu este foarte vechi; el s-a dezvoltat în limbajul familiar prin eufemism, poate şi sub influenţa francezei. Ambiguitatea cuvîntului care poate indica atît amiciţia, cît şi relaţiile amoroase e rezolvată în franceză prin determinanţi (petite amie), aşa cum în engleză specializarea este obţinută prin compunere (girlfriend, boyfriend); în română, doar articularea cu articolul hotărît indică unicitatea relaţiei sentimentale ("E prietenul ei? Nu, e doar un prieten..."); evident, sînt şi contexte în care termenul poate crea confuzii. Se observă în prezent şi tendinţa de a atribui celor două cuvinte determinările stabil, oficial: "Am un iubit stabil" (EZ 3375, 2003, 12); "tăinuieşte relaţiile lipsite de implicare sentimentală de dragul iubitului său oficial" (VIP 19, 2001, 3); "dădea nenumărate telefoane unei femei ce nu avea nici o legătură cu prietena sa oficială" (VIP 19, 2001). Chiar şi cuvintele cel mai puţin marcate din serie au o anumită conotaţie socială, care poate fi pusă în evidenţă prin compararea contextelor tipice de apariţie: prieten e folosit mai ales cu referire la tineri şi la persoane cu un standard social mediu sau ridicat; locuirea în comun nu este exclusă, dar nu e nici presupusă. În cronicile de senzaţie şi în evocarea unor straturi sociale marginale, ziariştii recurg mult mai des la termenul juridic concubin: "Minoră violată de concubinul mamei" (EZ 30.05.2004); "De Paşte, un bărbat a fost înjunghiat de concubina sa" (gardianul.ro); "şi-a omorât concubina cu un cuţit, pe care i l-a înfipt în abdomen" (ib.). Nici ibovnicul şi ibovnica nu stau mai bine: termenii populari sînt folosiţi, cu conotaţie depreciativă, în contexte la fel de sumbre: "Gherghina a fost omorîtă de ibovnicul ei" (EZ 3.02.2000); "Dan Trancă şi-a tocat ibovnica cu toporul" (EZ 17.07.1998) etc. Uşor depreciativ e şi cuplul amant-amantă, mai prezent în ştirile sadice decît în cronica mondenă: "a fost omorîtă joi seara de amantul ei, Vasile Vlaicu (48 de ani), care a înjunghiat-o în gît cu un cuţit" (EZ 8.11.2003); "şi-a ucis amanta cu o singură lovitură" (curierulnational.ro). În schimb, termenii populari drăguţ, drăguţă, folosiţi destul de rar, apar de preferinţă în contexte pozitive, uşor ironice; de pildă, în textul unui horoscop ("Drăguţul cu care te întîlneşti pe 5 este mai emotiv decît tine", cosmopolitan.ro); chiar în contexte negative, cuvintele aduc o oarecare atenuare ironică: "după ce drăguţa lui de vreo 40 de ani i-a tocat toată averea, un bătrân din Otelec s-a văzut singur, sărac şi trist" (online.ro). O sferă mai limitată de utilizare are termenul neutru-solemn logodnic, destul de frecvent totuşi; extrem de rar apar tovarăş (eventual cu determinarea "de viaţă") şi mai modernul partener: primul e probabil uzat de folosirile politice mai vechi (primeşte de altfel şi ghilimelele ironiei: "Romeo şi-a petrecut Crăciunul nu la vreun restaurant select cu Ťtovarăşať lui, ci în casele unor patroni din Galaţi", (vlg.sisnet.ro); al doilea e ambiguu, fiind folosit cel mai adesea cu referire la parteneriatul de afaceri, de spectacol etc. Nu mai e foarte la modă nici cuplul de termeni marcat familiar-argotic, uşor depreciativ, gagică şi gagic (gagiu): cuvintele apar însă în contexte expresive, de pildă într-o construcţie în care partenera e obiectualizată - a-şi trage gagică: "A. M. şi-a tras gagică nou-nouţă" (EZ 10.082003) - sau cu gagiu construit ca un veritabil termen de rudenie, cu posesivul conjunct: "după aia se duce acasă la bărbat-su sau gagiu-su" (cinemagia.ro).

Sînt interesante şi devierile de la constrîngerile stilistice descrise mai sus: cazurile în care inadecvarea e intenţionată, urmărindu-se şocarea cititorului, producerea de efecte comice. Cineva poate folosi, de pildă, oficialul concubin în context familiar-pozitiv: "ţi-a citit concubinu seara înainte de culcare... mă rog... chestii d-astea" (FanClub Forum 2003). Un titlu jurnalistic vorbeşte de ibovnică - "Ibovnica prinţului Charles se infiltrează la curtea regală" (7 iunie 2000), chiar dacă textul preferă sinonimul mai neutru - "Camilla Parker Bowles, prietena prinţului Charles, a mai făcut un pas către inima familiei regale britanice"... Se observă că, în genere, denumirile sînt simetrice şi echilibrate, cu aceeaşi rădăcină pentru termenul masculin şi cel feminin; un termen (metresă) care desemna doar partenerul feminin pare să fi ieşit din uz. Sinonimia se manifestă adesea pe parcursul unui text; de pildă, o persoană e desemnată, pe rînd, ca iubită - ibovnică - amantă: "I.A. a primit 15 ani de închisoare pentru că şi-a măcelărit iubita cu securea" (titlu) "instanţa sibiană l-a găsit vinovat pe I. A. (46 de ani) din satul Richiş, comuna Biertan, de uciderea ibovnicei sale"; "a fost descoperită, cu ţeasta zdrobită de secure, amanta acestuia" (EZ 3.08.1998).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara