Miercuri, 23 noiembrie, la Clubul Prometheus, a fost decernat Premiul Cartea anului 2011, acordat de „România literară“ cu sprijinul Fundaţiei Anonimul.
La capătul unei ceremonii care a durat mai bine de o oră, juriul, alcătuit din Nicolae Manolescu (preşedinte), Gabriel Chifu, Gabriel Dimisianu, Luminiţa Corneanu, Cosmin Ciotloş, Ana Chiriţoiu şi Sorin Lavric, a desemnat câştigător volumul Acasă, pe Câmpia Armaghedonului de Marta Petreu.
Ca în fiecare an, ceremonia de decernare a premiului a debutat cu prezentarea fiecăruia din cele şase volume nominalizate de cîte un membru al juriului şi o scurtă intervenţie a autorilor nominalizaţi. Ana Chiriţoiu a vorbit despre Opera poetică a lui Fernando Pessoa, în traducerea lui Dinu Flămând (Editura Humanitas Fiction), remarcînd că, în cel de-al zecelea an în care se acordă, Premiul Cartea anului a stabilit tipicul de-a nominaliza sau premia, în ce priveşte traducerile, opere fundamentale ale culturii umaniste universale. Astfel, dintr-o piaţă editorială care s-a arătat generoasă cu traducerile şi în anul 2011, Opera poetică a lui Pessoa s-a ales aproape de la sine drept un candidat cu totul demn de-a sta alături de traducerile nominalizate şi premiate pînă acum. În plus, este de apreciat efortul Editurii Humanitas Fiction de-a se aventura în publicarea unei opere a cărei apariţie nu s-a încheiat încă nici în ţara de origine a scriitorului. Traducătorul cărţii, Dinu Flămând a mărturisit că a lucrat şapte ani de zile la Opera poetică şi că se arată optimist faţă de continuarea publicării în limba română a scrierilor lui Pessoa.
Despre al doilea titlu nominalizat, Acasă, pe cîmpia Armaghedonului, Nicolae Manolescu a afirmat: „În fond, cartea Martei Petreu este un roman ţărănesc, unde noi avem o tradiţie bine cunoscută. Este o lume rurală, un sat ardelenesc cu toate ale lui, cu istoria, cu societatea, cu morala, cu oamenii, cu prejudecăţile, cu urile, cu fericirile lui. Noi avem o tradiţie a romanului ţărănesc, numai că romanul Martei Petreu este unul cu totul atipic, în măsura în care nu mai regăsim formula realistobiectivă aproape obligatorie la acest gen de carte, (…) este un roman personal, la persoana întâi, un roman psihologic, în care lucrurile sunt trăite şi povestite dinăuntru şi nu dinafară.”
Despre volumul unelte de dormit de Ioan Es. Pop (Editura Cartea Românească), Gabriel Chifu a spus următoarele: „Poezia sa este, în esenţă, poezia unei apăsătoare negativităţi pe care, de-a lungul timpului, critica a remarcat-o (...) Economia de mijloace ornamentale sare în ochi, iar efectele ei sunt benefice. De altfel, austeritatea stilistică şi o anumită tonalitate a confesiunii, de un firesc deconcertant, tonalitate perfect găsită, aş zice că sunt caracteristicile acestei etape de pronunţată dimensiune morală. De remarcat, la Ioan Es. Pop, dimensiunea morală trece în metafizic extrem de uşor, parcă de la sine...” Venit pe scenă să-şi ridice diploma de nominalizare, Ioan Es. Pop a declarat că s-a simţit câştigător încă din momentul în care au fost anunţate nominalizările la Cartea Anului.
Gabriel Dimisianu a prezentat titlul Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, de Eugen Simion (Editura Princeps Edit), apreciind că „iniţiativa cea mai plină de interes a lui Eugen Simion este aceea de a-l fi legat pe naratorul Creangă, pe povestitor, de «provocările biograficului», într-un spirit apropiat de acela în care criticul o făcuse mai demult, în studiul său masiv dedicat jurnalului şi «autoficţiunii»”. „Este de apreciat curajul autorului de a aborda un subiect considerat închis de critica noastră - G. Călinescu a afirmat că despre Creangă nu se mai poate spune nimic”, a continuat G. Dimisianu. Nefiind prezent în sală, Eugen Simion a mulţumit juriului pentru nominalizare prin intermediul unui reprezentant, în persoana lui Dan Mircea Cipariu.
Despre penultima dintre cărţile nominalizate, Luminiţa Corneanu aprecia că „Viaţa lui Kostas Venetis nu este o carte aşa-zis «frumoasă». Este un soi de anatomie a răului, în special prin felul în care este construit personajul principal, invertitul Kostas, care comite de-a lungul vieţii toate păcatele posibile – minuţios descrise în carte. Volumul are însă toate atuurile unui roman reuşit: are stil, are o densitate epică extraordinară, redă remarcabil culoarea locurilor şi a epocii prin care-şi poartă cititorul.” Mulţumind juriului pentru nominalizare, Octavian Soviany a declarat că, după mulţi ani de scris poezie, succesul lui Kostas Venetis l-a încurajat să continue să scrie proză.
În fine, despre cel de-al şaselea titlu nominalizat, Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, de Mihai Zamfir (Editura Cartea Românească), Cosmin Ciotloş spunea: „Am o prejudecată. Ori de câte ori se pune problema unei alegeri de gen, mă plasez, instinctiv, de partea criticii literare. Am constatat că anii în care apar cărţi esenţiale de critică sunt, pur şi simplu, foarte buni pentru literatură. E o coincidenţă. Dar prea se verifică! Mai ales atunci când în ajutorul criticii vine şi perspectiva istorică. Aşa încât, dacă la ediţia aceasta a Premiilor României literare avem cu toţii în faţă numai volume de primă mână, lucrul nu mă miră câtuşi de puţin. Sunt contemporane cu Scurta istorie... a lui Mihai Zamfir.”

La finalul ceremoniei, Nicolae Manolescu a anunţat titlul cîştigător, aplaudat îndelung de public; invitată să-şi ridice premiul, Marta Petreu a declarat despre volumul cîştigător: „Am scris repede această carte, în vreo 42 de zile. Am scris-o pentru că am vrut ca oamenii despre care vorbesc în carte să primească din partea mea cantitatea de nemurire pe care pot eu să le-o dau plasându-i pe cerul literaturii române”.