Pe 7 decembrie a avut loc la Casa
Vernescu, în prezenţa unui
public numeros, decernarea
Premiului Cartea Anului, acordat
de revista România literară,
cu sprijinul financiar al Ministerului
Culturii. Juriul condus de Nicolae
Manolescu şi format din Gabriel Chifu,
Gabriel Dimisianu, Răzvan Voncu,
Sorin Lavric, Simona Vasilache, Daniel
Cristea-Enache, Angelo Mitchievici
a nominalizat, dintre apariţiile notabile
ale anului, unsprezece volume. Conform
tradiţiei, după cuvântul de început
al lui Nicolae Manolescu, fiecare
membru al juriului a elogiat, pe rând,
meritele volumelor selectate. Nicolae
Manolescu a vorbit despre romanul
lui George Bălăiţă, Învoiala (Editura
Polirom), apărut iniţial, în mai multe
episoade, în România literară,
povestind avatarurile scenariului de
film care n-a mai fost niciodată
ecranizat şi subliniind asemănările
cu povestea lui Stan Păţitul, dar şi
deosebirile fundamentale, care fac
din aparenta rescriere a lui Creangă
o carte profund originală şi valoroasă.
Gabriel Chifu a elogiat Orologiul
fără ore (Editura Humanitas), volumul
de poezii al Anei Blandiana, aducând
în discuţie dimensiunea civică şi
politică a activităţii poetei pentru a
evidenţia apoi, cu exemple ilustrative,
atuurile volumului, de la o formulă
grafică elegant-neconvenţională la
frumuseţea specială a acestor poeme
de maturitate. Simona Vasilache a
vorbit despre volumul memorialistic
al lui Livius Ciocârlie, Urmare şi
sfârşit (Editura Tracus Arte), insistând
asupra ştiinţei criticului de a înregistra
cu calm, din propria experienţă şi
din cărţi, nişte stări care ne preocupă
şi ne înspăimântă pe toţi. Livius
Ciocârlie, invitat să primească diploma
de nominalizare, şi-a exersat, în
scurtul discurs de răspuns, acelaşi
umor mucalit, făcând haz de inevitabilele
supărări ale vârstei. Gabriel Dimisianu
a făcut o analiză aplicată a romanului
lui Radu Cosaşu, Viaţa ficţiunii după
o revoluţie (Editura Polirom), vorbind
despre complexitatea naraţiunii şi
valoarea ei de mărturie. Replica lui
Radu Cosaşu a fost despre prietenie
şi emoţie. Răzvan Voncu a pledat
pentru volumul de poezie Vitraliu
(Editura Ardealul), al lui Ion Horea,
care poate fi socotit tradiţionalist,
după formă, dar este, în fond, opera
unui poet autentic şi actual. Ion Horea
a glumit cu juriul, inversând cunoscutele
versuri din Testamentul lui Arghezi
ca să facă din criticii-cititori robii
celui care scrie.
Angelo Mitchievici a vorbit despre
masivul roman al lui Norman Mailer,
Seri antice (Editura Polirom), tradus
de Irina Horea, subliniind dificultăţile
aproape insurmontabile cărora
traducătoarea a trebuit să le facă faţă,
reconstituind în româneşte lumea
luxuriantă şi îndepărtată a faraonilor.
Irina Horea a rezumat aventura acestei
traduceri, începută de Mihai Elin şi
continuată de ea, pe parcursul
unui deceniu presărat cu multe
cumpene. Nicolae Manolescu a revenit
la microfon pentru a elogia impresionanta
exegeză a lui Mircea Mihăieş
aplicată romanului Ulise de Joyce:
Ulysses, 732. Romanul romanului
(Editura Polirom). Preşedintele Uniunii
Scriitorilor a mărturisit că a fost
impresionat când i-a făcut o vizită
lui Mircea Mihăieş care i-a arătat un
raft de bibliotecă cu tot ce s-a scris
important despre opera lui Joyce,
referinţe care se regăsesc în bibliografia
volumului de peste 1000 de pagini.
Mircea Mihăieş a reluat, pe scurt,
câteva episoade relevante din această
odisee livrescă.
Daniel Cristea-Enache a vorbit
despre romanul lui Ioan T. Morar,
Sărbătoarea corturilor (Editura
Polirom), evocând, în registru anecdotic,
întâlnirile cu autorul. La rândul său,
Ioan T. Morar a amintit confuziile
comice pe care titlul romanului lea
stârnit. Gabriel Chifu a prezentat
volumul de poezie al lui Ioan Es. Pop,
Arta fricii (Editura Charmides),
urmărind felul cum dragostea se
construieşte în registru negativ, la
nivelul vocabularului poetic şi
exemplificând cu lecturi selective de
versuri. Răzvan Voncu a vorbit despre
Jurnalul secret (Editura Corint) al
lui Alex Ştefănescu, alegând câteva
episoade triste din aceste amintiri
care doar par scrise în glumă. Alex
Ştefănescu a elogiat juriul care l-a
nominalizat, în alocuţiunea sa de
mulţumire. Sorin Lavric a evidenţiat,
vorbind despre elegantul volum de
memorii al lui Mihai Zamfir, Jurnal
indirect (Editura Spandugino), rolul
limbajului în fascinaţia pe care stilul
diaristului a exercitat-o mereu asupra
lui.
În finalul ceremoniei, Nicolae
Manolescu a anunţat că juriul a decis,
în unanimitate, ca Premiul Cartea
Anului 2016 să-i revină lui Mircea
Mihăieş, pentru volumul Ulysses,
732. Romanul romanului. Dialogul
spumos dintre marele premiant şi
preşedintele juriului a pus punct unui
eveniment cultural reuşit. (Rep.)
