Miercuri, 25 noiembrie,
la ora 15, Sala de
Consiliu a Uniunii
Scriitorilor s-a animat
în aşteptarea evenimentului
literar al sfârşitului
de an: decernarea, de
către juriul format din redactorii
României literare şi prezidat
de Nicolae Manolescu, a Premiului
Cartea Anului.
Anul acesta, lista de nominalizări
a inclus 11 volume din toate genurile,
reprezentative pentru literatura
momentului. Printre autorii nominalizaţi
s-au regăsit şi trei nume de laureaţi
din anii trecuţi, Andrei Cornea (pentru
romanul Uimitoarea istorie a lui Şabatai
Mesia, Editura Humanitas), Eugen
Negrici (pentru volumul de memorii
Sesiunea de toamnă, Editura Cartea
Românească) şi Ion Vianu (pentru eseul
Frumuseţea va mântui lumea, Editura
Polirom) care, conform regulamentului,
ce permite acordarea premiului o
singură dată unui scriitor, n-au mai
intrat în competiţie. În deschiderea
festivităţii, Nicolae Manolescu a făcut
această precizare, menţionând, însă,
că volumele meritau să fie nominalizate,
pentru a da o imagine credibilă a
reuşitelor literare din ultimele 12 luni.
Conform tradiţiei, fiecare membru
al juriului a pledat pentru câte un
volum, în ordinea alfabetică a autorilor
propuşi pentru premiu. Astfel, primul
a vorbit preşedintele juriului, despre
cartea lui Lucian Boia, Mihai Eminescu,
românul absolut (Editura Humanitas).
Amintind eforturile precedente, al
lui Iulian Costache şi al Ioanei Bot,
de a se raporta la mitul lui Eminescu,
Nicolae Manolescu a evidenţiat acribia
istoricului de anvergură în a identifica
sursele mitului şi consecinţele lui, în
cea mai completă, până acum, lucrare
de acest gen. În cuvântul de mulţumire,
Lucian Boia a spus că, deşi a intrat
pe terenul literaturii, rămâne istoric,
iar această recunoaştere din partea
unui juriu literar îl onorează.
Gabriel Chifu a susţinut, cu căldură,
volumul de poezie al lui Vasile Dan, Lentila
de contact (Editura Mirador). Vorbind
despre acest precursor al optzeciştilor,
Gabriel Chifu l-a caracterizat ca pe un
„orfevru care culege metafizicul din
cotidian în desfăşurări fine şi totodată
pline de forţă”, un poet întrutotul reprezentativ
pentru poezia la vârf care se scrie
astăzi la noi. În încheierea pledoariei,
Gabriel Chifu a dat citire unui poem de
Vasile Dan. Răspunzându-i, Vasile Dan
a spus că trebuie să ai ochi ca să vezi
până la Arad şi să nominalizezi volumul
lui, mulţumindu-i juriului pentru alegere.
Simona Vasilache a vorbit despre
traducerea Irinei Horea din J.M. Coetzee,
Elizabeth Costello (Editura Humanitas
Fiction), spunând că, deşi aparent
toată lumea poate traduce din engleză,
e greu să devii vocea recognoscibilă
a unui autor în româneşte, ceea ce
Irina Horea a reuşit pe deplin. Irina
Horea a spus că nominalizarea înseamnă,
în ce o priveşte, mai mult decât un
premiu, fiindcă este semnul că traducerea
a fost citită şi gustată de un juriu.
Sorin Lavric a susţinut pentru premiu
două volume. Întâi, cartea Ancăi Manolescu,
Modelul Antim, modelul Păltiniş (Editura
Humanitas), reproducând, anecdotic,
discuţia cu autoarea, mirată că a fost
propusă chiar de cel care scrisese o
cronică în care îşi exprima şi unele
rezerve. Efortul Ancăi Manolescu de a
trece în revistă şcoli de gândire din care
Antimul şi Păltinişul sunt doar cele mai
sonore şi de a pune laolaltă filosofia şi
credinţa a fost evidenţiat de Sorin Lavric,
în pledoaria lui. Răspunsul Ancăi Manolescu
a insistat pe nevoia de modele culturale
într-o lume care-şi pierde reperele. Al
doilea volum, susţinut de Sorin Lavric
a fost Partea nevăzută decide totul, de
Horia-Roman Patapievici (Editura
Humanitas). Sorin Lavric a făcut referire
la importanţa revistei „Idei în dialog”,
condusă de Horia-Roman Patapievici,
în peisajul intelectual al anilor 2000,
şi la complexitatea şi acuitatea temelor
atinse în acest volum, care reuneşte
contribuţii publicistice, din ţară şi din
străinătate, ale autorului. Răspunsul lui
Horia-Roman Patapievici a fost o cuceritoare
pledoarie pentru spaţiul deschis, pentru
dialogul real, pentru rolul criticului literar,
toate uzurpate de falsele discuţii din
studiourile de televiziune. În lipsa unei
treziri a spiritului, ne vom alege, a spus
Patapievici, cu succesiuni de neanturi,
făcute din secţionări repetate ale unui
prezent care nu mai conţine nimic.
Angelo Mitchievici a prezentat
Manuscrisul fanariot, romanul Doinei
Ruşti (Editura Polirom). Mult timp
dispreţuita epocă fanariotă a fost
recuperată, în ultimii ani, a spus Angelo
Mitchievici, în lucrări de istorie a
cotidianului, de felul celor semnate de
Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. Însă
adevăratul rol de repunere a ei în
drepturi îl are romanul, ceea ce
Manuscrisul fanariot, cu idiomurile lui
amestecate, reuşeşte. Doina Ruşti a
mărturisit, emoţionată, că ideea arhaizării
limbajului, în roman, fără a folosi
arhaisme i-a fost dată de lectura cărţii
despre Sadoveanu a lui Nicolae Manolescu.
Daniel Cristea-Enache l-a prezentat
pe Dan Stanca, cu Ghetsimani ’51
(Editura Cartea Românească). Prozatorul
reuşeşte să se menţină la acelaşi nivel
valoric cu fiecare roman, fără să se
autopastişeze, şi ale cărui catastrofe
fictive ajung să se adeverească, aşa
încât Daniel Cristea-Enache a spus
că, pe viitor, îl va citi cu teamă. Dan
Stanca a mulţumit, precizând că are,
deja, multe nominalizări la activ.
Şirul pledoariilor a fost încheiat
de Răzvan Voncu, susţinând volumul
de poezie Nous (Editura Limes) a
lui Liviu Ioan Stoiciu. Făcând referire
la precedenta alocuţiune a lui Gabriel
Chifu, Răzvan Voncu a spus că poezia
este sub o zodie fastă, şi în sală, nu
doar printre nominalizaţi fiind
poeţi foarte buni, din trei sau patru
generaţii. L-a caracterizat pe Liviu
Ioan Stoiciu drept un supravieţuitor
al generaţiei sale lirice şi un foarte
bun poet. Liviu Ioan Stoiciu s-a declarat
surprins şi onorat de nominalizare.
În finalul ceremoniei, Premiul Cartea
Anului i-a revenit lui Horia-Roman
Patapievici pentru volumul Partea
nevăzută decide totul. Horia-Roman
Patapievici a mulţumit pentru premiu,
în numele Republicii Literelor.
