Joi, 25 noiembrie a.c., s-a desfăşurat cea de-a noua ediţie a Premiului Cartea Anului acordat de revista România literară cu sprijinul Fundaţiei „Anonimul”. Titlul cîştigător din acest an a fost Amor intellectualis. Romanul unei educaţii, excelenta carte de memorii semnată de Ion Vianu. Pledoaria pentru această carte, susţinută de Nicolae Manolescu, a subliniat, între altele, evocarea vivace, de adîncime, făcută unei epoci care astăzi riscă tot mai mult să rămînă uitată – sfîrşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50 –, dar şi cel puţin două portrete pe care realul talent evocator al lui Ion Vianu le dăruieşte istoriei noastre literare: acela al lui Tudor Vianu, care ocupă primplanul cărţii, şi acela al lui Edgar Papu, rămas într-un con de umbră în ultimele decenii – pe nedrept, pare să spună autorul, deşi nu spiritul justiţiei istorice i-a motivat scrierea acestei cărţi. Şi celelalte titluri nominalizate s-au bucurat de cîte o pledoarie din partea membrilor juriului. Pledoaria lui Gabriel Chifu pentru romanul Provizorat, de Gabriela Adameşteanu, o puteţi citi în pagina 3 a numărului curent. Sorin Lavric a nominalizat Germanofilii de Lucian Boia, spunînd despre cărţile acestuia că sînt capabile să medieze participarea cititorului la epoca sau evenimentele descrise şi amintind că, în ciuda aprecierii unanime de care se bucură cărţile sale, ilustrul istoric n-a primit încă niciun premiu. Ioana Pârvulescu a vorbit despre Patria mea A4 de Ana Blandiana, enumerînd o sumă de motive pentru care o iubim pe autoare, printre care şi reinventarea formulei poetice sau îndoiala temerară, reflexivă, de sine, de istorie şi de providenţă, citînd în final două poeme din acest nou volum. Despre Narcotice în cultura română, de Andrei Oişteanu, Luminiţa Corneanu a spus că este un gen de carte puţin cultivat în spaţiul românesc, un eseu care scrutează diacronic cultura română din perspectiva unui subiect delicat, adesea ţinut sub tăcere, subliniind şi că autorul îşi dezvăluie un real talent de critic literar. Cosmin Ciotloş a apărat Ultimul Culianu de H.-R. Patapievici, unde autorul face încă o dată dovada încîntătoarei erudiţii cu care ne-a obişnuit încă de la primele volume şi unde, în plus, îşi expune o admiraţie veche, transformată în timp în obiect de riguros studiu. Şi, în fine, despre noua serie de traduceri ale operei lui William Shakespeare, inaugurată la Editura Paralela 45, al cărei coordonator este George Volceanov şi din care au fost nominalizate primele două titluri, Opere I (Sonete şi Furtuna) şi Opere II (Hamlet), în traducerea lui Volceanov şi a Violetei Popa, Ana Chiriţoiu a spus că este o ediţie filologică realizată cu o acribie impresionantă, aducînd ca argumente transpunerea operei dramaturgului într-un limbaj contemporan şi existenţa unui paratext solid, şi el adus la zi cu cele mai recente studii în domeniu.
Aşa cum a sintetizat Nicolae Manolescu în cuvîntul de deschidere a evenimentului şi cum a reluat şi în cel de încheiere, criza despre care se tot vorbeşte în economie cu siguranţă n-a afectat şi literatura, ba poate chiar dimpotrivă. Dovadă şi selecţia impresionantă de titluri, deşi numărul lor ar fi putut cu uşurinţă să fie şi mai mare, şi, ca mărturie de culise, dificultatea realizării votului. În speranţa că premierea de către revista noastră a excelentului volumul semnat de Ion Vianu, dar şi nominalizarea celorlalte, le va menţine pe toate în atenţia publicului pentru cît mai multă vreme, nu ne rămîne decît să subliniem că din această frumoasă, cordială competiţie între cele mai bune cărţi ale anului 2010 a avut de cîştigat în primul rînd literatura.
