Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cerşetorul De Cafea:
Poveste de primăvară de Emil Brumaru


Tocmai se lansase "Cartea roz a comunismului" în sala aia din Copou, în amfiteatru" ăla cam mic, da" simpatic, da, sală numită de Danilov "Diotima", mai nainte "Veronica Micle"... că eu m-am şi gîndit: uite, domn"e, parcă îmi era mai la îndemînă cu Veronica, damă bună ea, cam enervantă, da buuuună, beton tipa, se culcase şi cu Eminescu, şi cu Caragiale, şi cu... mă rog, nu-şi uscase viţa-n cîrpe, nu se jenase... îi plăcea un ofiţer, pac cu ofiţerul, că ce?... păi, chiar!... în definitiv, ce?... o viaţă are omul, nu?... deşi făcusem mare tămbălău cîndva, cînd am corectat, înainte de "90, un articol despre dînsa... tot zbieram că, domn"e!, nu i-a ajuns Eminescu?, nu s-a săturat cu geniul?... ce-i mai trebuia ei şi armata?... armata e cu noi, nu?... ţineţi minte cum tot strigau ăia că armata e cu noi?... uite că a fost şi cu Veronica!... numai că lu" Negru, securistul care se ocupa cu oamenii de artă, de le spunea bancuri cu securişti, nostim tipul... mi se pare că a murit... nu, lu" Negru nu-i convenea să fac tărăboi şi, nu"ş cum mă-sa a aflat el, de parcă era "Convorbiri literare" mare sculă, oricum, asta-i realitatea, a apărut în uşă, brusc, şi m-a întrebat... aşa... jovial... şi care-i problema?... păi, cum care-i problema?, m-am şucărit eu şi mai al dracului... că devenise cazul de aveam şi cu cine să mă cert direct, nu la fantomă!, intram la amănunt adik... problema e că ei nu i-a ajuns Eminescu!... auzi???... "t-o-n cur pe mă-sa!... şi Negru, băiat conciliant, a zis, las-o, domn"e, e femeie şi gagica, ce naiba!... bine, m-am calmat... în fond, ce?... să-i pun eu apometru la fund Veronicăi?... da" nu despre asta vroiam să vorbesc... după ce a conferenţiat ironic, tăios, Decuble, şi a improvizat şi Antonesei, cam sfios, că era în campanie electorală şi se da de sobru... după ce a marcat punctul şi Călinescu, dezinvolt, pufnind a rîde cînd se burica Decuble... deci... pe mine mă irită chestia asta cu deci... una, două: deci!... parcă am fi monosilabici... monogami!... păi, pe bune, nu sîntem monogami, că-i plicti!... şi bineînţeles că eu mă benoclam cu Corlăţeanca... venise şi Corlăţeanca, atotoprezenta!... de la "Ziarul de Iaşi", din trupa aia teribilă a lu" Chiscop... mai lipsea şefa, Chiscoapa adik... şi Marinela Raţă şi ar fi fost în formaţie completă... incoruptibilă echipă!... cum era violată o elevă, cum făceau scandal cu spume, cu crăci... apoi se dovedea că eleva chiar voise cu asupra de măsură... ce mama dreak!... aşa... şi trebuia ssă spun şi eu ceva... da" "mai scurt"... aşa mi-a scris pe o foaie albă Decuble, chiar pe o pagină din "Cartea roz a comunismului"... şi m-am conformat... tocmai dezvoltam, idilic, metoda noastră a lu" Călinescu, Silviu Predeanu, Mihai Ungureanu, Mihai Dinu Gheorghiu... felul cum combăteam noi comunismul, bînd la "Unirea,", cîntînd, în plină noapte, pe Ştefan cel Mare... că apoi a devenit şi Sfînt... urlînd, de se speria mama lu" Sandu... şi apoi jucam în forţă biliard cu ciupercuţă, la Sandu acasă... şi Cici mi-a dat o cizmuliţă super, violetă, adusă de la Paris... da" mi-a luat-o înapoi, că nu putea să vîndă doar una, trebuia perechea!... eu o pusesem în bibliotecă şi mă mîndream cu trofeul... iar Cici, acum, în ultima bancă a amfiteatrului, zîmbea nostalgic... da" nu-i o "nostalgică", Doamne fereşte!... şi Roxana sta ţeapănă, pe urmă s-a şi uşchit... n-am mai zărit-o... îmi place la nebunie cum graseiază, ca şi Cici!, la telefon... îţi tot vine să dai telefoane... da "nu despre asta vroiam să vorbesc... pormă, după lansare, unde au citit... cea mai emoţionată a fost Corina Bernic, şi mai mai, Dana Iurescu (adik Lunga!)... i-am ţinut microfonul... şi doctorul, Paul Tatomir, îi tremura cartea aia roz în mîini... i-am ţinut Lungăi, da" ea e scurtă!... microfonul... ca să mai zic şi eu despre o beţie senzaţională, antologică, cu dom" Andriescu, cînd l-au arestat pe Radu pe litoral că avea parai străini la el, cîţiva dolari, şi noi tot biliard cu ciupercuţă jucam pe Pojărniciei, protestam!... făcea Tamara nişte supă cu prafuri de omorît ţînţarii, punea... ca să protesteze... vărsa orice întîlnea prin bucătărie în oala pentru haleală... împreună cu puştoaica aia, Lenuş, de era minoră... Pormă... pormă veneam cu Dan Mititelu, pe Copou, spre casă... Dan îmi dăruise o geacă şi o cămaşă faină, mai trebuia să-mi cumpăr blugi şi mi-aş fi schimbat look-ul, să o nenorocesc pe mogîldeaţa aia cu ochi verzi cît farfuria, să cadă lată... mă gîndeam că ea habar n-are de poveşti de astea... de primăvară... cu securitatea... şi e bine că nu ştie... eu încă n-am scăpat de obsesie... mi se face deodată frică... cred că toţi mă filează... aşa am păţit şi la Paris... sîn" speriat pe veci de bombe!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara