Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
Potestas clavium de Roxana Racaru


Despre importanţa fraţilor Acterian (Haig, Arşavir şi Jenny) în cadrul generaţiei ’27 a început să se vorbească doar de cîţiva ani, odată cu editarea jurnalelor lui Jenny Arnotă (Acterian) şi respectiv al lui Mihail Sebastian. Multe lucruri sînt însă de spus în continuare şi probabil că jurnalul lui Arşavir Acterian (eu una nu am cunoştinţă ca el să fi fost deja publicat) şi munca unui biograf temerar ar putea să ajute la limpezirea imaginii despre mişcarea culturală a anilor ’30-’40.

Volumul pe care îl prezentăm aici adună cîteva texte cu caracter memorialistic şi epistolar despre cei mai celebri reprezentanţi ai grupării: Cioran, Eliade şi Ionesco. Înainte însă de a-l discuta propriu-zis, o observaţie: nici prefaţatorul ediţiei (Mihai Şora), nici îngrijitorul acesteia (Fabian Anton) nu precizează destinaţia iniţială a celor mai multe dintre textele publicate aici şi, cu excepţia articolelor din Vremea şi a scrisorilor, ele nu sînt nici datate. Nu este o carte concepută unitar, ci conţine fragmente diverse (articolele sînt scrise şi publicate în anii ’30, scrisorile merg pînă în 1990, anumite texte le putem data ca fiind din 1984). Prin urmare, stilul lor şi contextul în care au fost scrise diferă simţitor, iar anumite scene sînt povestite de două-trei ori de-a lungul cărţii. Scurte precizări asupra provenienţei şi anului în care au fost scrise erau deci necesare. La fel o prezentare a autorului.

Ceea ce se degajă din aceste texte este imaginea, refăcută peste ani, a lui Cioran, Eliade şi Ionescu, din întîlnirile şi scenele care ar putea întregi portetele lor. Portrete uşor nostalgice, care păstreaza însă întregi nedumeririle autorului şi contradicţiile care păreau să-i definească pe bunii săi prieteni. În ansamblu, deci, o frumoasă imagine a prieteniei, o prietenie care ştie să vadă defectele şi se încumetă să le spună.

Discuţiile lor purtau spre sensurile ultime, „ne frămîntam grozav să dăm un sens agoniei şi morţii de neînlăturat, căutînd reciproc să ne convingem că viaţa asta n-are nici o noimă, în pofida tuturor plăcerilor, voluptăţilor, bucuriilor, revelaţiilor şi sublimităţilor ei, că lumea se naşte, creşte şi piere – conştientă sau inconştientă – sub zodia precarităţii, caducităţii, fragilităţii şi zădărniciei”. Din perspectiva tîrzie, a amintirii, Arşavir Acterian pune o distanţă, o inflexiune a maturităţii înţelepţite peste toate aceste aprinse discuţii. Ochiul nu se îngreunează cu nostalgie, ci se încreţeşte abia vizibil cu o ironie îngăduitoare.

Iată-l deci pe Cioran: „era îmbrăcat sobru, în haine de culoare închisă, sumbră, dar destul de neglijent, fără nici o preocupare deosebită pentru ceea ce considera că e exterior, nedemn de interes pentru atenţia lui. Cu un oarecare accent ardelenesc, fiu al unui preot din preajma Sibiului, Emil avea un debit potopitor, uneori exploziv şi o expresie pregnantă, fulminantă”, „faţa lui Emil Cioran în sala de lectură mă impresiona prin dezgustul care se întipărise pe ea. Privea totul şi se privea cu dispreţ. Privirile lui, gesturile lui exprimau o silă adîncă”.

Pe Mircea Eliade, în ciuda strădaniei, e greu să-l prindă într-un portret: „blond, nici înalt, nici scund; foarte mobil – argint viu; purtînd ochelari în permanenţă, din dosul cărora ochii te fixau cercetător; timid, reuşind totuşi să-şi anuleze provizoriu timiditatea prin cascada sa verbală, cascadă ce făcea uneori copleşitoare prezenţa lui oriunde s-ar fi aflat; cu tăceri sub al căror gheţar ar fi fost greu să pătrunzi; atent faţă de interlocutorul său şi mai totdeauna politicos, ştiind să şi asculte cînd era cazul, cu gravitate, dar fără răceală; sobru, simplu, nepretenţios, dar şi distant uneori, ştiind ce elocvenţă poate avea « patosul distanţei»; înflăcărat, îndeosebi, neostoit înflăcărat, iată cum îmi apare peste ani”.

Secretul lui Eliade, pata albă care l-a intrigat pe Arşavir Acterian, e legat de motivul întoarcerii sale din India, mai precis de motivul abandonării căutării absolutului şi „setea” sa de relativităţi. Fără să şi-o propună în mod conştient, memorialistul leagă aici portretele prietenilor săi de temele generaţiei lor: absolut (sensul ultim, moartea şi rostul vieţii), identitate naţională (deşi tangenţial; problema exilului nici nu se pune), Istoria faţă de interpretarea ei creştină (istoria duce la mîntuire), sentimentalism sau (şi) sobrietate, răceală.

Eugen Ionescu e caracterizat printr-o contradicţie şi, apoi, o cascadă de calităţi: „omul acesta lucid, caustic, corosiv cu alţii, era uneori leşinat de dulceag în sentimentele lui amoroase pînă a fi melodramatic, el care detesta melodrama ca pe un gen vulgar”, „Eugen era un copil bun, ireproşabil de cinstit sufleteşte, oropsit ş...ţ, înzestrat cu o vie, strălucitoare inteligenţă, fidel în prietenie, credincios în dragoste şi împătimit de carte, de frumos, de poezie, suferind crunt de sărăcie în tinereţe, cu o temeinică şi vastă cultură literară...”.

Partea cea mai vie, însă, din carte o reprezintă fragmentele de jurnal, cele autobiografice şi scrisorile lui Emil Cioran. Stîngăcia se pierde pe măsură ce amintirile copilăriei sale curg şi cu toată autocenzura, nu-şi poate opri o tresărire sentimentală cînd vorbeşte, cu tot vechiul tipic al evocărilor familiale, de originea, formarea şi viaţa mamei sale. Extraordinară este şi descrierea vechii Constanţe şi a atmosferei de la întîlnirile în familie. Unică savoare în a cărei căutare pleacă de fapt în acest text. De aceea nimic tragic nu o destramă, în ciuda nenorocirilor care nu i-au iertat.

În încheiere, o nedumerire: ne întrebăm dacă există vreo raţiune stilistică (sau e vorba de o regretabilă eroare de tipar) pentru care cuvinte ca „a dojeni” sau numele Ioan Victor Vojeni au fost ortografiate ca „doJenny”, respectiv „VoJenny”.



Arşavir Acterian, Cioran, Eliade, Ionesco, cu un cuvînt înainte de Mihai Şora, ediţie îngrijită de Fabian Anton, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 144 p., f.p.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara