Cunoscut traducător din limbile rusă şi maghiară, Albert Kovács este un nume de referinţă în cercetarea operei şi biografiei lui Dostoievski; autor al unor studii şi al cunoscutei Poetici a lui Dostoievski, Albert Kovács revine în librării cu o carte "în tradiţia unor estetici clasice şi moderne, române şi maghiare şi, ca orientare, cu imense acumulări în domeniul poeticii comparate, de la şcoala formală rusă şi Bahtin pînă la structuralism, semiotică, teoria textului, hermeneutică ş.a.". Volumul Dostoievski: quo vadis homo?, subintitulat Sensul existenţei şi criza civilizaţiei şi tipărit în prestigioasa colecţie "Studii româneşti" a Editurii Univers, adună contribuţiile lui Albert Kovács la explorarea artei şi gîndirii estetice a marelui prozator, propunînd prin studiul introductiv Frumosul pur ca realitate şi ideal o cale sigură de acces către miezul operei dostoievskiene; definind categoriile frumosului, satiricului şi comicului, autorul descoperă în nevoia de frumos una din paradigmele prozei şi publicisticii lui Dostoievski; iată sursa acesteia, într-o pagină menită să explice, în bună măsură, mecanismele interioare ale operei, dar şi ţinta vieţii celui care, scriind Idiotul, Fraţii Karamazov, Amintiri din casa morţilor, Însemnări din subterană, Crimă şi pedeapsă, Demonii, a determinat modificări radicale în structura romanului modern: "Nevoia de frumos se dezvoltă cel mai mult atunci cînd omul se află în divergenţă cu realitatea, în dezacord, în luptă, adică atunci cînd trăieşte cel mai intens, fiindcă omul trăieşte extrem de intens tocmai atunci cînd caută şi vrea să obţină ceva; aşadar, atunci în el se manifestă cea mai firească dorinţă de armonie, de linişte, iar în frumos există şi armonie şi linişte". Această înţelegere a nevoii de frumos venind dintr-o poetică tensională a omului în divergenţă cu sine, cu lumea şi cu paradigmele artistice de la un moment dat, la care se adaugă opţiunea fermă pentru autonomia esteticului, împotriva artei cu tendinţă (Maiorescu şi nu Gherea!), explică multe dintre resorturile intime ale creaţiei, dar şi posteritatea atît de fecundă a operei lui Dostoievski, prin care păşim, iată, pe terenul filosofiei, în universul axiologiei, ontologiei şi teoriei cunoaşterii.
Volumul Dostoievski: quo vadis homo? are un sumar complex. O primă secţiune priveşte analiza operei în orizontul unui demers comparatist modern care vizează mai puţin influenţele şi filiaţiile, cît interferenţele, circulaţia ideilor şi temelor literare, consonanţele, cum le numeşte, inspirat, Albert Kovács. În Goethe şi Dostoievski, Dostoievski şi Montaigne, Don Quijote şi prinţul Mîşkin, Victor Hugo - o revelaţie pentru Dostoievski, autorul pune în relaţie personajele dostoiev-
skiene, în special cele din Fraţii Karamazov, cu sisteme filosofice, etice ori estetice anterioare, dar contribuţia originală a lui Albert Kovács este abordarea raporturilor cu arhetipurile modernităţii: Faust (şi/ sau Mefisto) şi Don Quijote. O extindere a cercetării şi în perspectiva unei asemenea corelaţii cu cel de-al treilea arhetip Don Juan, ar fi, cred, binevenită pentru împlinirea acestui proiect foarte semnificativ. A doua secţiune a volumului o reprezintă dosarul şi jurnalul receptării operei în stricta actualitate; în studiile Mutaţii semnificative în interpretare, Dostoievski în faţa eticii şi poeticii engleze, Cursul lui Nichifor Crainic, La lumina zilei: Dicţionarul lui Valeriu Cristea şi Note despte Jurnalul scriitorului, Albert Kovács reconstituie imaginea operei şi vieţii lui Dostoievski, aşa cum se cristalizează în cercetări din Rusia (Gheorghi Fridlender), Germania (Rudolf Neuhäuser), Franţa (Jacques Catteau), Anglia (Malcolm V. Jones, Richard Peace) şi, fireşte, România (Nichifor Crainic, Valeriu Cristea, Sorina Bălănescu; faţă de colectivul ieşean care a tradus Jurnalul scriitorului - Adriana Nicoară, Marina Vraciu, Leonte Ivanov şi Emil Iordache -, Albert Kovács este însă prea aspru, mai ales că observaţiile sale, unele întemeiate, nu privesc, totuşi, elementele de fond ale acestui eveniment editorial).
În sfîrşit, a treia secţiune a cărţii semnate de Albert Kovács este un jurnal al participării la diverse simpozioane cu teme dostoievskiene, în Italia (la Bergamo), Franţa (la Cérisy-la-Salle), Austria (la Garming), Rusia (la sesiunile anuale de la Petersburg). Analiza ţinteşte, între altele, demontarea "slavofiliei" de care a fost acuzat Dostoievski; în replică, Albert Kovács dovedeşte deplinul europenism, caracterul universal al literaturii dostoievskiene. Explorarea comparatistă din Dostoievski: quo vadis homo? ar putea continua cu analiza influenţelor exercitate de proza dostoievskiană asupra epicii noastre contemporane: surprizele sînt garantate, "mantaua" lui Dostoievski fiind la originea multor destine de prozatori români de azi.
