Seul icoanelor curge pe crengi, parcul e tulburat/ de sintagme./ Apusul desenează spirale..., gândul e faun, culege vopsite insecte/ În umbră se roagă copilul, fluture/ strivit în scrumieră;/ O clipă din voce rămâne, conturul i se dizolvă în opiu./ Ruginită e aura cu care mă leg, ochii bătătoriţi/ de amurguri". Textul dvs., emoţionând vers după vers, lăsând în suspensie de atâtea ori sensul, este de tot atâtea ori la un pas de ratare. Verbele preferate a curge şi a cădea evitaţi-le, răriţi-le, uitaţi-le. În foarte puţinele intervenţii pe vers, pe care ni le-am permis, ca să vedeţi cum sună mai bine în pasajele epurate, am vrea să vă fie mai clar ce trebuie făcut peste tot, în restul numeros al poemelor. Iată o autodefinire importantă: "Să nesocotesc, să surprind şi să râd./ Este felul în care vă mai pot vorbi". Pe muchie de cuţit acest distih: "Să rupi o pagină din aşternut,/ Să pui pe buze o culoare stinsă". Doar în aparenţă sună frumos: psalmi neolitici, sentimente timbrate; în schimb, "Şi bate la uşă o flacără, un ochi de igoană", sau "Sudoare prelinsă pe glonţ", sau "Un gând ca un lup, ca o pajişte arsă.../ te strigă o rană din cer", sau "ca o frumoasă descriere a locului lăsat liber", şi altele ca acestea, inspiră încrederea şi vădesc talentul. În sfârşit, această Rugăciune, scurtă şi sobru articulată: "Crud tipar în ghips malefic/ Ploaie rece-n trupuri fine/ Arde ceasul din perete/ Ochiul alb al rugăciunii/ Om de lemn sub împăcare". ( Lucian Pop, Baia Mare) * Cum nu vă putem publica în spaţiul şi aşa insuficient al rubricii, cele patru poeme apărute cu erori de tipar în volumul Vis fără somn, vă sugerăm în schimb să faceţi cu răbdare corecturile pe fiecare exemplar ce urmează a fi dăruit cu dedicaţie. Altfel, ar fi un act de suavă nepoliteţe faţă de cititor, să-l tot trimiteţi la colecţia revistei care v-ar publica varianta corectă a poemelor. Oricât de bună ar fi părerea dvs. despre propria creaţie, venim şi vă spunem cu strângere de inimă că dacă v-aţi îndoi măcar cât de puţin de calitatea a ceea ce scrieţi, în timp aţi fi mai câştigat, prin buna modestie. La exemplarul pe care ni l-aţi oferit, şi pentru care vă mulţumim, aţi ataşat, inspirat, o erată, într-o formă însă de complicată inutil. Corectura în pagină, pe vers, la locurile cu pricina, credem că este lucrul cel mai indicat. Vedeţi la pag. 57 greşeala care vă scăpase după alcătuirea eratei, o semnalaţi citeţ, în creion. Sperăm ca tirajul să fie decent, ca să osteniţi cât mai puţin la eliminarea erorilor. (Iulian Nuţă, Bucureşti) * Cum vă cunoaştem de-acum necazurile şi imensa încercare dureroasă prin care aţi trecut şi treceţi încă, cum aţi avut şi gingăşia de a ne aduce acele câteva flori parcă desprinse din doliul pe care-l purtaţi, am sperat din tot sufletul să vă fim şi noi de folos după puterile noastre. Adică să vă citim şi să ne placă, să fim bucuroşi de reuşitele dvs., să fim încântaţi, să nu avem ce vă reproşa. De fapt nici n-am avea ce să vă reproşăm. Sunteţi un harnic şi laborios autor de acrostihuri, catrene, epigrame, aveţi deja o mulţime de apariţii cu versuri în reviste precum Mesaj literar, Destine, şi Amurg sentimental, şi perspective înfloritoare la Ed. Perpessicius, licenţiat în "Ştiinţe juridice" şi "Drept internaţional", autor înflăcărat în timpul liber. Întâmplarea face să nu fim, din păcate, dintre pasionaţii degustători ai genurilor literare preferate şi cultivate de dvs. Să avem împreună răbdare până vă apar cărţile şi poate, atunci, privindu-vă opera într-o altă lumină, să ne încurajăm a o comenta. Acestea fiind spuse, vă invităm la redacţie spre a vă înapoia manuscrisul, iar în cazul în care vreţi să ni-l lăsaţi în dar, vă mulţumim. (Bucur C. Cezar-Mihail, Bucureşti)