Câteodată

la asfințit când ultimii câini rup din cer trec
prin mine plimbate de aer precare
atelaje de nouri ori umbre și ce muzică sângerie
însoțește acest alai al
avatarului multiplu un nou corpus
hermeticum bântuit de soluții la care
întrebări nu mai am

la urma urmei sunt
un totem de
eu în fiecare nor rătăcitor tot eu îndrăgostit și
iar îndrăgostit și iar îndrăgostit mereu mereu mereu de maria
de maria de maria tot eu
visând să le duc pe fiecare în parte să vadă vezuviul pe
dinlăuntrul să trăiască otrava cu mine în
secolul lui pericle sau în chapultepec să mântui piatra prin
izvor să cer fiarei să se întoarcă în fluviu sau să vedem împreună
nenumăratele și nesfârșitele înfățișări
ale soarelui la răsărit visez când vine luna apoi
să le-nvăț fadoul dansat printre nouri și să le arăt
seară de seară adevărul în oglinda multiplă să dansăm
doamnă și-n
fiecare clipă tot eu tot eu tot
eu să dansăm să ne plimbăm de mână
în pădurea deșuchiată unde tigrii ăia de care vorbeam
mestecă somn în
maxilare imense


din nou

mi-am
hrănit trupul ca pe o candelă cu
vodkă să țin în
veghe imnul și toate cele între timp

cineva a rănit flacăra
iese fum îmi
vine să-mi pun pe trunchi
capul zăbăuc mi-e grozav
de dor și
nu știu cum deodată se face că sunt iar

pe bulevardul îndrăgostiților eu
te țin după umeri tu
îmi șoptești suav nu mai stau cu tine bețivule
din rărunchi oftez cu dragoste îți spun că dimpotrivă te
iubesc din ce în ce mai mult dar ești cam curvă apoi strâns
îmbrățișați
ne îmbătăm cu suavul miros de tei înflorit și uităm
că e aproape cinci și trebuie să luăm copiii de la
grădiniță


deschiderea gurii

o am crezut că văz nevăzutul prin cerul gurii era
primire

mare putere să ai cu o pană să miști cântarul prin
fire și mută mirarea orfană

nemișcarea pare o sclavă scarabeul oprește inima doar
ca o vamă să
nu dezvăluie greșeli neștiute
ale trupului ale
gândului vrute

pune femeie
merinde de saț că e harț și drumul nu-i lung
doar o clipă
pășind pe spartele oale
că nu se face să ajungi acolo
cu mâinile goale