Vântul
Bocet de apă disperată -
marea aprinde ruguri în adîncuri
întind mîna după o rază
Păianjenul crede că e pentru urzire
Se-aude respiraţia oglinzilor
înfiorate de nori purtaţi
cu privirile tale
Peste Panorama Borodino
Mă atinge cineva care a stors seve
în Piaţa Roşie
sau sînt instalaţiile electrice
care au folosit firele de păr
în locul sîrmei?
Dinţii-s de lapte
Pasărea zboară cu pleoapele mele-aripi
Flutur braţele spre stol
ca şi cum aş fi vîntul
ce-l împinge
Ca şi cum
Ca şi cum eu sînt şi izvorul
şi marea în care se varsă
Ca şi cum prin Orologiul "Păun" din
Ermitaj
ar trece trenul cu unghiile negrilor
Ca şi cum m-aş acoperi cu mine
cînd mi-e frig de mine
Ca şi cum aş avea soarele ascuns
în buchetul lui Caravagio din "Le joueur
de luth"
Ca şi cum aş fi arşiţa potolită de tine
cînd semeni cu un regesc cimitir
Ca şi cum aş fi semnul egal
între viaţă şi povară
Ca şi cum n-ar fi permisă călătoria
în trăsuri pentru pasărea paradisului
Ca şi cum ziua fulguie funingine
din cruciadele în care am murit
iar noaptea crini evadaţi din "Le Bois
sacré" a lui Denis
Ca şi cum aş fi fagurele
în care toamna adună miere
din "Le Buisson" pictat de Van Gogh
Ca şi cum aş fi făcută ferfeniţă
de foarfeca picioarelor
Ca şi cum aş descifra
cartea scrisă cu vîrful salciei
Ca şi cum în compartimentul meu
ai fi numai tu călător
Ca şi cum verdele pinului lui Cézanne
e negru în zi mohorîtă
Ca şi cum te-ai desprinde
dintr-o lumină mătăsoasă
Ca şi cum te-ar dezmierda
ochii mulţimii prezente la dezastru
Ca şi cum m-ai apăra cu palme-solzi
Ca şi cum muntele ce-l urc
îl duc pe umeri
Ca şi cum aş dormi
într-un pat de struguri
Ca şi cum aş fi uscatul
încolţit de ape
Ca şi cum urmele paşilor din "Dansul"
lui Matisse
ar fi anulate de vînt
Ca şi cum aş fi cuiul
forţat să intre în ceaţă
Ca şi cum aş fi smulsă
din mormînt
Păsări
Ele trăiau liber - trei găini şi un cocoş -
fără frică pentru că nu ştiau
că răul există
Tratate cu bunătatea albului
ce se dăruie deopotrivă
mugurilor şi noroaielor
la strigare răspundeau în limba lor
care nu consona niciodată cu pustiul
Alergau spre întîmpinare infirmînd -
erau singurele -
aruncarea în viaţă
în stilul cu care unda loveşte ţărmul
băteau în uşă să anunţe
şansa promisă de steagul înfrîntului
Cînd ciuguleau din palmă
funigei îşi scuturau roua
pe un tărîm fără apus
Punctele din modelul rochiei
pe care încercau să le desprindă
erau cele care s-au jucat toată viaţa
"de-a ascunselea" cu mine
ca "Fîntînile buclucaşe" din Petrodvoreţ?
Neputincioase ca fuga şi ţipătul din somn
au dovedit a fi cînd
dulăul a încrustat carnea lui
în timp ce cobora frînghii din soare
pentru o "Femeie la fereastră"
a lui Toulouse Lautrec
din Muzeul Impresioniştilor din Moscova
în ea zămislind hăţişuri
cel care se înalţă dincolo de ţara ploilor
Cîte taine din zori vestiţi de el
au rămas nedezlegate!
Rog migratoarele să mă ia cu ele
Sfîşierea lor înmiresmează cucuta crescută
de Singurătate
Mileniul cu vineri
Mingea de plumb lăsată pentru joc
făcuse bătături
S-au despachetat şi cutiile cu daruri
legate cu sîrmă ghimpată
în faţa Bisericii Vasili Blajienîi
(după terminarea construcţiei
li s-au scos ochii arhitecţilor!)
Mîinile se sfiau să le-ntîlnească
pe-ale tale
Nu simţeau solzii lucrurilor
cu destin încheiat
Făceau confuzie şi cînd erau atinşi
boboci pedepsiţi de smoală
Cu greu desfăceau nodurile rîului Neva
la ridicarea podurilor basculante
Cerbi captivi încă prevesteau
furtuni cu dirijori tineri
Din stolul petrecut de braţele mele
n-a ajuns nici o pasăre
Era mileniul cu vineri
Iarba
Iarba necosită s-a uscat în picioare
Părea numele strigat pe jumătate
în Nopţile Albe petrecute în Sankt Petersburg
Vîrfurile tulpinilor înalte
s-au apropiat ca la taifas
Seară de seară am transformat pajiştile
noastre
în mări blestemate
Care flăcări poartă Dumnezeirea -
cînd ard clăi ori smocuri
ori fire însingurate?
Vîntul mi-a ştampilat geamul
cu o frunză din }arskoe Selo apoi grăbit
prelua mesajul
Castele, mănăstiri, catedrale, moschei
se surpau unele pe altele
foşnind ameninţător
ca-ntr-un război în care
urma trecerii prin foc va spune
cine a ieşit învingătoare
în pagina cu valuri rubinii navigam -
corabie înaintea furtunii
îngenuncheri în cramele şoarecilor
spărgînd sîmburii amintirii;
lună fără cer
izbindu-se de cupolele cîrtiţei;
închinare în minarete de furnici
ştergînd arabescuri
în dansul pe jăratic
biciuiau antenele sunătoarei
Strigam şi nu voiam să fiu auzită
O tristeţe de cireş
repovestită în hexagonul auriu
era promisiunea evaporării
din vălul de scrum
în gheţarul de fum
Ca o fulgerare
Ce va face Renetul cu seva
din florile îngheţate în noaptea
cu orizont fără musafiri?
Mie mi s-a promis marea cu sarea
şi-n Muzeul Puşkin şi-n Galeria
Tretiakovskaya
Am dormit numai pe patul armelor
expuse în Palatul din Kremlin
Cu cîtă răbdare mîngîi
pe ceata de oseminte
animalul plin cu scai!
Peştişorul de aur s-a mutat
în ape tulburate de porţi
zvîrlite în aer
din epoca în care au erupt vulcanii
Verdele a venit ca o fulgerare
tocmai cînd din mine
se scurseseră
toţi anii
