O, mai departe n-am cum să trăiesc...

O, mai departe n-am cum să trăiesc!
E-atîta umilinţă şi ruşine
În trupul meu cu miros pămîntesc,
Care-a plecat cîndva din rai cu tine,
Lăsînd copacul sterp, şarpele mort
Şi fluturii în clătinare dulce...
O, mai departe nu ştiu cum să-mi port
Sufletul plin de pofte. Clipa-şi duce
Hoitul suav în spate ca pe-o cruce...

Cum stau şi scriu...

Cum stau şi scriu, îţi simt suflarea-n ceafă,
Cu aripile mă îmbrăţişezi şi-o clipă
În pieptul tău cu fulgi şi în al meu se înfiripă
O groaznică tandreţe...