Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezii de Ovidiu Genaru

Biblioteca celestă

viziuni cu fluturi pâlpâind deasupra
turmelor de porci. Vino şi tu să vezi cum
grohăitul cade în extaz.
*
Pledez pentru o fântână călătoare,
reuşită doar de vizionari.
*
Soţiile fidele îşi dedau sânii mării.
*
Există şi un chihlimbar al mizeriei.
*
Să depăşim pe cât posibil înmormântarea
noastră. Să fim în avans.
*
Privighetorile sunt pline de poduri
tăcute.
*
Cred că fiarele sunt plauzibile în
ferocitatea lor. Eu sunt greşit.
*
Ca să urc la vulturi presar munţi pe
sesuri.
*
Poemul are rana lui.
*
Recunoştinţă? Îndurare? Nici vorbă.
Vom fi sfârtecaţi de uitare.
*
Uneori, căutâdu-mi mintea, o aflu în
inimă.
*
În vanitoase zdrenţe de firmă mărşăluim
spre viitor.
*
Să recunoaştem supremaţia amorfului.
Să ne apărăm de vicleşugurile ei.
*
Cuvintele poemului sunt paralele cu
limba vorbită.
*
Ochi distilaţi, voi reuşiţi un nobil coniac
de lacrimi.
*
Floarea perforează doar soarele.
*
Lord de mahala. Mi-am conferit nobleţea
singur.
*
Răcoroase goliciuni mentolate în natul
nopţii, aproape ţurţuri de alcool.
*
Poemele mele n-au anii mei. Au vârsta
cititorului. Legitimează-te cu o frezie.
Astfel vei fi adulmecat.
*
E o dimineaţă a spicelor pierdute după
care şi mierlele vor plânge pulberii aurii.
*
Coliziunea mea cu durerea îmi conferă
demnitate.
*
Sexul e în expansiune viitoare.
*
Oh, tot mai citeai Socrate, de parcă nu
i-ai cunoaşte pe greci.
*
Nori zdrenţuiţi de turnuri. Nori care
sparg furtuna.
*
Când scriu mă simt violat.
*
Aşa e cu noi, îmbătrânim din neglijenţă.
*
Va veni şi ziua când marea se va întoarce
sub corăbii. Atunci din porturi apa va
fugi. Marile spirite vor răsări din absint şi
copiii le vor păzi ruinile. Vom trăi în
prăpastia imaculării.
*
Dintre artiştii pădurii prefer mesteacănul.
*
Scrie-te. Nu-ţi jeli hârtia.
*
O, ierarhiile mizeriei depăşesc
standardele frumuseţii.
*
Amână-ţi posteritatea. Altfel vei muri.
*
Un DA al simţurilor devastator. Ovulul îşi
aşteaptă tatăl. Sfioasă, întâmplarea va
veni.
*
Doar unul ca Homer ar reuşi să-şi
corecteze poemele postume.
*
Lavandă, tu-mi mărturiseşti răcoarea.
*
Te rog, fără poezii. Sânii mei sunt sătui
de demagogia artiştilor.
*
Ca să nu mai urc, uneori prefer durerea.
*
Doctore, n-are rost, anamneza e în
lacrima mea.
*
Dacă aripa nu creşte din gheară, atunci e
un simplu picior.
*
Hai la coasă, mă Ioane. Pardon, conaşule,
că sunt pe internet.
*
Colectând roua, nu-i pâlnie să nu viseze
floarea.
*
Maternităţile refuzau să mă nască. Am
făcut-o singur.
*
Când poemul va ieşi din hibernare,
barbarii se vor dizolva.
*
Cuvinte, nu vă lăsaţi dosite, Poemul meu
nu-ţi foloseşte când urăşti.
*
Baţi calul, baţi neputinţele tale, omule.
*
Un cer forfecat de fulgere. Frumuseţea
loveşte cu orbitorul.
*
Îmblânzirea durerilor nu-i de dorit.
*
Norii din biografia mea s-au ivit din
senin.
*
Ce păcat, ce păcat, am iubit şi n-am pierdut.
*
Miresme de tutun de pipă şi de sertare
vechi sunt mereu împreună în crepuscul.
*
Să nu ne opunem adoraţiei pentru
adevăr.
*
Nu-ţi fie teamă, nu acum ai murit. În
viitor.
*
Un arbore de trandafir ar fi prea mult.
*
Târziu, când migraţiile păsărilor vor eşua,
vom fi vecini cu muntele de aripi frânte.
*
Acelaşi bici care nu se mai termină va
lovi doar odată.
*
Miros o frezie. Nepăsător parfumul mă
ignoră.
*
Îngerimea ninsorii. Imposibilul e mereu
în stare genuină.
*
Când nu poţi să scrii, lasă-ţi tăcerea liberă.
*
Cal bătrân, du-te la abator şi spune-le că
n-ai nevoie de ei.
*
Foarte complicata combustie a
deşertăciunii.
*
Pune mâna, ridică zidul, clădeşte şi tu o
lume mai bună pentru ignoranţi.
*
Eu mereu ascund visului poemul eşuat.
*
Am pescuit păsări o singură dată şi
numai în râul care urcă.
*
Numai acela e înger, care trece prin
geam fără să-l spargă.
*
Însufleţind, poemul tău să slujească
cetăţeanul rătăcitor.
*
În orice întuneric să-ţi închipui că
lucrează marea.
*
Bestia scapă în bestie să-l afle licăritorul
lisus.
*
O, rozul, dacă nu-i de vârf de sân atunci
e vânăt.
*
Pasărea criză, pasărea temniţă deasupra
cortului meu de hârtie.
*
Conţinuturile mele sunt secrete.
Animalul în care mă scald e zăvorât în
întunecimile dintâi.
*
Din fericire sunt exterior stelelor.
*
Linguşitorii, la tobe şi la flaut, de-ar
sucomba, cetatea se va prăbuşi.
*
Să nu ignorăm lacrimile care au şi o
puternică acţiune bactericidă.
*
Uluitor cum pluteşte oceanul pe
comprimarea greutăţii sale.
*
Oameni suntem. Şi dintr-o întâmplare
uimitoare ne-am făcut stăpâni.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara