Comoara

te-ai depărtat de mine
te-am pierdut
copilărie – inocenţă – început
cobor în noapte cu toate clipele
adunate în mine stau aripile
ca un om ce-a pierdut o comoară
bat aceleaşi drumuri ca odinioară
ascultînd de legile obscure
ale vieţii supuse materiei
sfinte flori ale depărtării
stelelor – nu valoraţi voi toate
cît clipa mea de azi

septembrie 1967

Poem în alb
pentru mama

e vară şi m-am îmbrăcat în alb
am tras pe mine straiele luminii
sîngele trupului e viu şi cald
culoarea lui e albă ca şi crinii
a înflorit acum şi teiul sfînt
rămîn sub floarea lui pe care-o ştiu
respir parfumul unic pe pămînt
nepieritor ca el încerc să fiu
eu vin dintr-o lumină dedemult
dintr-o mireasmă vin şi-n ea mă duc
zumzetul luminii îl ascult
iubesc lumina şi depind de ea
gîngurind la fel ca un copil
aştept să vină mama să mă ia
prin raze strecurîndu-se tiptil

26 iunie 2006

Simbioza

amîndoi trăim unul pentru celălat
într-o fericită simbioză
la fel ca toate vietăţile grădinii
ne citim poezia smulgem mărăcinii
ne răsfăţăm ne desăvîrşim
am rămas îmbrăţişaţi de-o viaţă
avînd ca aşternut aceleaşi vise
lungi coridoare către paradise
viaţa noastră nu ne separă
fie dimineaţa fie seară
e nouă şi curată ca o floare
viaţa noastră e o sărbătoare

2016

Recviem

trăim în aceeaşi lumină
ca toate cele din jur
fiinţe şi lucruri – laolaltă
ardem din noi înşine
ca două lumînări gemene
ne topim în noapte ca şi ele
cu toată zgura adunată
arzătoare şi ea – nefirească
repetăm circuitul
acelaşi în tot universul
înviem pierim reînviem
în universalul recviem

2015