Avar

Mi-am atârnat surâsul tău de gât,
Ca să nu ’l pierd – pe când voi fi urât.
Mi l-am legat cu noduri mari la pept,
Ca să nu ’l pierd – când n’ oi mai fi deştept.

Bănuială

Poate că vei fi nesfârşit de minunată
Când harul dragostei te va cuprinde toată
Şi vei strălumina, de bunătate,
Pământ, poieni, potire, chore... Poate.

Centrul vechi (Downtown)

Bătrâni şi graşi, rădică aparate
Cu care ’n mers vânează sănătate...
Pe când, lipit de zid, când hoarda trece,
Un alt bătrân stă, ghem, aproape rece...

Din larg

Fiind că ’n portul meu nu ancorezi,
Te văd în largul lumei cum te pierzi –
Corabie uşoar’, din lemne verzi...
(Din larg de cer plutirea-am să ’ţi veghiez.)

Dorinţa
(cântec de viaţă lungă)

De m’ai lăsa să’ţi scutur rumenele mere,
Ca să îmi stâmpăr setea inemii cu ele,
Vieaţa toată mi s’ar scurge într’o clipă
De fericire, cântec, vrajă şi risipă...

Dulce avril

Şi grase, şi sfrijite, şi şchioape din născare
Şi făr’de-un ochi, şi rele, şi lacome, şi acre,
De-odată cu fecioare întregi şi nestricate
Îmbobocesc la vreme sub talpa Ta cea mare.

La un sfărşit

Văd viaţă înainte, cu verdeaţă,
Cu tunete şi ploaie... şi cu strune...
Cu zile rele şi cu zile bune;
Cu aurori senine, şi cu ceaţă...

Isvor

Şi dacă barba ’i albă şi pielea înnăsprită,
Nu s’a zvântat iubirea şi nu e istovită.
Prin inimă austrul ei însetatu’ trece
Fără să o golească şi fără ca s’ o sece!

Litotă

În palma ta mică
e arşiţa Edenului, neîmpărţită...
În pântecul tău mic
e Dumnezeul vieţii cel nebiruit.

Satis

Prea mare, bogăţia Ta mă strânge
În cleştii ei de aur şi de sânge;
Mă înfioară orice m’ar atinge...
(De-aş fi cărbune – of! – şi de m’aş stinge!)

Schiţă pentru un monument

Şi fragedă, şi proaspăt îmbăiată ,
Cu foamea şi cu setea împăcată ,
Rămâi aşa, o clipă, nemişcată !
(E-o clipă’n veşnicie aruncată.)

Vraja ruptă

Din vina mea, te-am fost cândva zărită;
Şi-am să te spăl, copilă prihănită,
În nouă ape reci şi-o încropită,
Şi-am să te ’nfăş în pânză înălbită...