Cîntec

Acolo sînt copaci, grădini şi case,
Şi orele trec limpezi, luminoase
Şi totul e frumos şi-ndepărtat...
Dar sufletul în grija cui ţi l-ai lăsat?
Şi dacă stai o vreme neiubind
Nu-i ca şi cum n-ai fi?
Degeaba te apleci, rînd după rînd,
Şi scrii, şi scrii, şi scrii…

Odăile se fac mari şi pustii.
Le mai străbate, trist şi dînsul, cîte-un înger blînd
Să-ţi ocrotească, speriat, singurătatea…

O să mai putem vreodată…

O să mai putem vreodată
Să trăim frumos şi sfînt,
Cînd din rouă mi se-arată
Trupul tău pe-acest pămînt?

O să ne mai poarte boarea
Raiului ce l-am pierdut,
Ca pe-un flutur, fericirea,
Printre îngerii plîngînd

Fără să deschidă gura,
Doar cu lacrima strigînd?
Să ne-ntoarcem iar în pura
Poveste de la-nceput?…

O să mai putem vreodată
Să trăim frumos şi sfînt,
Cînd din rouă mi se-arată
Trupul tău pe-acest pămînt?

3 iulie 2013

Constatare de hobbit
(variantă)

Îţi place să ne dărui pe pereţi
Trupul şi sufletul făcut pentru poeţi,

Iubita mea cu părul ca o claie
Clădită-n pat, la mine în odaie,

Şi şoldurile largi pînă în zidul
De cărţi ce ne feresc să simţim vidul

Întins cu poftă spre-a atinge raiul
În care ne-am mîncat cîndva mălaiul
Şi fără griji ne-am dat de-a tumba traiul…

Despre slăbiciunea şi graba macilor

Macii sînt plăpînzi.
Nici nu poţi să-i prinzi
Să-i aşezi în glastră
La tine-n fereastră
Că-s şi ofiliţi.
Macii sînt grăbiţi!

***

din palma ta creştea un arbor sfînt
care îşi lasă roadele pe-acest pămînt,
să le mîncăm, ne-ademeniţi de nimeni,
spre-a ne simţi gustul de rai din inemi
şi-a ne iubi la fel ca prima dată,
cînd îngerii din jur ne făceau roată
de-aureole luminînd dorinţa
şi Dumnezeu ne arăta îngăduinţa
păcatului ce-apoi l-am săvîrşit
fără să ştim de ce tot El ne-a prăbuşit...

Doi îngeri şi o femeie

Un înger, care coboară,
N-are nevoie de scară,
Ci trebuie doar să alunece, luminos şi sever,
Pe părul tău castaniu întins pîn’la cer...
Un înger, care urcă,
Mereu în parfumul părului ţi se încurcă.
Aureola e stînjenită de spelci
Şi-n zădar să-l salvezi mai încerci:
Aripile i-s lipite de dragoste
Ca de o biblică pacoste...

Gutuia asta eşti chiar tu

Ca de gutui mi-e dor, ca de-o fiinţă
Întinsă pe dulap ca să miroase,
Şi-n suflet şi-n odaie, o! mătase,
Adolescenţă strînsă-n falduri de dorinţă!
Nu-i gest mai pur cînd blînd o iau în mînă
Şi o ridic, prin ea să treacă raze,
Şi-o duc la nări, topită-n după-amiaze,
Ca să-i adulmec carnea tare pînă
Cad în genunchi, mă rog să-mi deie Domnul
O viaţă, s-o îmbrăţişez întreagă-n
Dulceţuri ce îmi leagă şi-mi dezleagă
Trezia mea lucidă, dar şi somnul
Împotmolit în vise de-o femeie
Ce-n părul ei fantasmele-mi încleie…

În lumea mea…

În lumea mea chiar despărţirea e frumoasă,
Nu lasă-n urmă decît fluturi şi izvoare
Din care cîte-o undă mai tresare,
În timp ce-n rest apa i-o netedă mătasă.
Florile cresc neştiutoare, lin parfumul
Învăluie tristeţea unor inemi,
Vai, despre care nu mai ştie nimeni
Că şi-au schimbat rostul lor sfînt şi drumul
Atît de sinuos şi la-ntîmplare,
Trupul nu simte, sufletul doar doare,
Măru-i muşcat păstrînd o vreme gura
Cu dinţii orbitori de albi şi aprigi,
Dar nu mai poate fi dat blînd de-a dura.
Şi-afară ninge-n anii goi, zădarnici…

Rugăciune de spus în gând

Ce frumoasă erai azi!
Ca un înger care cazi
Sclipind de nedumeriri
Printre oamenii umili
Şi grăbiţi în treaba lor.
Vino-le în ajutor:
Dă-le Rouă, dă-le Dor...

Cîntec naiv

M-am săturat de fenomenele cereşti.
Vreau numai pămînteşti:
Pîine şi apă
Şi o femeie ce cercelu-şi scapă,
Cînd trece, printre flori, blîndă şi moale,
Făcîndu-ne, cu mersul ei, semne din şale,
S-o sărutăm, căci are prea mari sînii,
Umplîndu-ne tot timpul săptămînii…

Cîntec de căinţă

Căinţa-mi rupe trupu-n două.
O parte-i înecată-n smîrcuri,
Cealaltă înfloreşte-n rouă,
Dusă-i de fluturii în pîlcuri
Peste izvoarele-n cleştarul
Din care îngerii-şi iau harul...

Cîntec de dragoste

Aveai ţîţele-atît de frumoase
Şi umerii-atît de rotunzi,
Încît se părea că nu-ţi pasă
Picioarele dacă le-ascunzi
În rochii pe-ncet străvezii;
Căci coapsele-ţi iluminau
Ce dînsele-n taină mai au,
Cînd te-nduplecai lin să vii…

Cîntecel

Of, trifoi cu patru foi,
Fluturii-s cît nişte boi
Ce trag blînzi, galbeni, greoi
Căruţe cu roţi de-oloi,
Îngerii din buduroi,
Mierea grea, cu nimburi moi,
Şi viaţa noastră de-apoi…