Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
POEZIE de Katia Fodor



*

* *

Despre Viaţa Veşnică...

Urme de daltă

în pietrele zidului

Şi întrebarea pusă arborilor:

Despre credinţă,

Despre felul

în care aşteaptă ei

învierea.

Cu smerenia pietrei

Sau iluminarea

Zidarului

într-un răgaz de odihnă

Cînd i se arată

Surîsul lui Isus

La vederea aburului

Din pîine

Şi graba unei albine

De a-i ocoli dogoarea.

*

* *

Sfîntul Francisc

împărţindu-şi somnul

Cu vrăbiile,

Cu toporaşii osteniţi

De războiul lor cu bruma,

Cineva a semănat

Vînt

în auzul ceresc

De nu i-a ascultat

Rugăciunile

Implorînd milă

Şi izbăvire

Pentru potîrnichile vînate,

Pentru melcii prea înceţi.

Se aud alămurile grele

Şi zgomot de cruciaţi,

(voci răguşite, silabe

agonice, icnete),

Foarte încet

Păstorul care cîntă în fluier

Din biserica lui

De iarbă

Şi pietricele de rîu,

Precum şi blîndul sfînt

Predicînd norilor.

*

* *

Pereche de şoimi,

Făpturi a căror

îmbrăţişare

E mai curînd

Deschiderea zilei într-o

Crescătoare strălucire,

Rotind deasupra pădurii.

Tîrîtoare le par

Toate

Şi nestatornice

Cum ar fi

Alaiul de nuntă,

Albia unui pîrîu,

Un zid în ridicare...

*

* *

Nisip...

De neîngrădit,

Ca lumina.

Palma în care

Fiecare grăunte

Aspru sau mîngîietor

E o altă făptură

Esenţială

înţelegînd în felul ei

Iubirea:

Sacrificiul măcinării,

Chinul vîntului

Care spulbră

Greutatea mării

Incendii care topesc

Pînă şi scrîşnetul.

în cele din urmă,

O pîine celestă

Hrănind ziua şi noaptea,

Fărîmată în răsărituri şi

apusuri.

*

* *

Bucuria vine

Ca un pui de jivină

încrezător,

Toate părţile trupului

încă atît de moi

Şi dulce rotunjite,

Privirea

Revărsîndu-se pe lucruri

Precum laptele,

Cu neîntinată bunătate.

Şovăitorul mers

Ca şi cînd din pulbere

Tot făptura mamei

îi iese în întîmpinare...

Scurtă şi nesigură copilărie

A stării de bine.

*

* *

Crucile păstorilor

Tăiate în scoarţa bradului,

Răşina uscîndu-se

Pe trecerea cuiva neatent

(pielea şi veşmîntul

înrădăcinate curios

într-o singură mireasmă.)

Semnele diferite ale

credinţei:

Primăvara,

Pe fiecare mugure-crucea,

Un sărut dumnezeiesc.

Cîţi din cei

Care trec

în treburile lor

Grabnice, lacom

Căutînd scurtături

Se închină?

*

* *

Resemnarea la

Tot mai vădita

Descreştere

A zăpezii,

Un imperiu sfîşiat

De iarbă,

De hoardele

Primelor insecte.

Glorificarea tîrzie

A îngheţului

De ultimii lăncieri-

Bruma, dis de dimineaţă.

*

* *

Un răvaş de îndrăgostit,

O nervură aurie

Prin care pulsează

Seva cuvintelor

Dulce, nevinovată,

Aflată în plină adoraţie

Totuşi,

Atît de neîndemînatic cel

Care scrie...

închipuindu-şi dinainte

Cum va arăta prima atingere,

Urmele ei ducînd

Spre iubire �

Un crîng în care lesne

Se va rătăci.

*

* *

Cei frumoşi mînuind

Privirile celorlalţi �

Scripeţi şi armuri

Zornăind în adîncul

Pupilelor

Ca o pregătire de război.

Un popor neajutorat:

Femei ce nu mai sînt tinere,

Copii vătămaţi,

Şi bătrînii,

Jalnica lor armată

Cu nuiele de alun

Şi Graal-ul ascuns între

cutele frunţii,

în răsuflarea somnului,

în seva nucului �

Toamna va rostogoli

Atîtea merinde

Pentru praznicul celor morţi.

*

* *

Nişte veşminte interzise,

Splendide

Flamurile,

Iluzia aripilor

De arhangheli înlănţuiţi

(roşul stăruitor, deocamdată ascuns

între însemnele aurite.)

Garda sunetelor,

Micile dezordini, zgomotele:

Inelele zalelor ce se

Lovesc între ele

Şi de zbaterea arterelor,

Feluritele arme mişcîndu-şi

Părţile cu greutate,

Ca amorţite de frigul

dimineţii.

Fluiere, cimbale, tobe

Alcătuind o haită

Ce muşcă lacom,

Pînă la os

Făptura cîntării.

Alai oprit

(de netăgăduit strălucirea de podoabă

pe fiecare mîner

sau coif,

înscrisurile filigranate

pe lame),

O piedică pe această gleznă

Uriaşă,

Pîrîul umflat

De ploi,

Un NU şoptit

De bunul Dumnezeu.

*

* *

Plecatul este

Şi el un prilej

De tristeţe

De parcă iubirea

N-ar recunoaşte rotunjimea

Pămîntului

Ci numai primejdiile

Şi ispitele

De-a stînga şi dreapta

Oricărui drum.

Toată speranţa

Este-n porumbarul

Cuminte

Şi măceşul înflăcărat,

în popoarele de păsări

Călăuzite spre

Cuiburi

De toate aceste semne,

Precum şi de nodurile

Făcute de noapte,

Scrijeliturile rămase

După trecerea norilor...

*

* *

Drumuri ale îngerilor şi

sfinţilor

Prin sate:

Fiecare are un fel

Anume

De a pune

Ulcioarele

La uscat,

A cînta la nuntă

A-şi ascunde goliciunea

Neîndemînatic

precum ulucile gardului �

grădina.

La fiecare trecere

Să privească cu smerenie

Răsăritul

La capătul uliţei,

Cu praful încă

Dormindu-le

în aripi şi veşminte,

Pe tălpile rămase uscate,

Cu rănile închise

Aproape miraculos,

Ştergînd astfel

Semnul oricărei înrudiri

divine.

*

* *

Tipar de turtă dulce

în care odihnesc

Un an întreg

Nişte petale,

Cîte o aripă ruptă

De albină

Şi îndestulătoare miresme.

O lene desăvîrşită umple

Adînciturile

Felurit cioplite

în lemnul palid

Pînă vine vremea coptului

Şi-n toate freamătă

O uitată hărnicie:

A scorţişoarei

Să împodobească

Aerul,

A mierii,

Să încurce iţele

Mirosului,

A nucilor să-şi jelească

Surghiunul din grădină,

Cu lacrimi de bocitoare

Plătită.

Gustul primei turte

Vestind lumii

O mîntuire dulce.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara