Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Poezie de Radu Cange


Apariţia

" cântec "



Trece o blondă, taie aerul,

Nurlia blondă taie aerul.



Cu gândul la ea,

Nu pot să dorm,

Dar şi aşa, nu am somn,

nu am somn.



Blonda-şi clădeşte paşii

prin plete,

Eu o gândesc mai pe-ndelete,

Eu o gândesc şi marţi şi joi,

Privirea mea devine altoi,

Pe sânii ei, pe coapse sus puse;



Te luă moartea chiar acum şi te duse.





Marea, Marea...



Marea-şi arunca valurile;

Şi le fura ei însăşi.

Păzeai acea mare frustrată

de ce i se putea întâmpla,

păzeai o solitudine învolburată,.

un capriciu de femeie destrăbălată.

Intrai şi tu în această

destrăbălare care te cuprindea.



Marea te ademenea, te vindea...

Poem

lui Aurel Dumitraşcu



în stranietatea

timpului,

aprind o lacrimă -

un felinar umed...





Dacă sunt



Vă dăruiesc puţin nimic

ce nu vă strică

şi poate o mirare,

din curcubeul spart

chiar mai puţin.

Vă dăruiesc un strigăt

rătăcit spre alinare "

e poate regăsirea voastră;

şi-un val din marea

ce se zbuciumă în voi.



Fărâmă de lumină

dacă sunt,

nu eu spre a-nţelege.





Cum crezi



Să se vadă

oglinda în tine

şi să se înfioare

de goliciunea ei...





însoţitorul



Parcă aş ieşi,

personaj indecent,

dintr-un tablou,

în timp ce pictorul,

martor şi el,

îşi frânge mâinile.

Dar, somnambul, acesta

mă urmează - un fel

de capriciu molipsitor.

Ne luăm la braţ şi pornim

spre o ţintă necunoscută.





Poem



Dragostea ta "

curcubeu aruncat

în seva copacului,

de unde ţâşneşte cerul.





Sunt prizonierul



Sunt prizonierul surdei mandragore,

Orice mişcare fac, ea mă pândeşte,

Paşii mi-i numără şi-i socoteşte.



Nu pot să o aduc în umilinţă,

Căci umilit la rându-mi sunt; decât,



S-o-nvălui cu eşarfa-mi albă suplă

Şi-un pact să fac pe-un timp ceva mai scurt.



Sunt prizonierul surdei mandragore.





Haiku



De-atâta asfinţit,

toamna,

marea a ruginit în valuri.





Numele



Numele a început să nu

mă mai cunoască,

propriul meu nume.

Uneori are rezonanţe străine,

uneori îl poartă un străin,

iar alteori cineva încearcă

să mi-l fure, ca şi cum

" crede hoţul "

ar putea să mă lase despuiat.

Dar eu ştiu de mult

povestea cu hainele împăratului.





Final



Pe mal,

bate un pian de inimi,

secondat de ochii

ce apasă clapele.



Amurgul violet

stilizează natura,

un pictor bâjbâie culorile,

până când penelul lui prinde

să cânte contururi.



Iată o ceaţă, o minune

care ne acoperă pe toţi.





Pisica



Metafora este o pisică,

pe care, uneori,

trebuie să o sileşti

să-şi retragă ghearele

în perniţe.





Vers



Atunci când

lebăda-şi pluteşte

maiestuoasa tăcere...





Vers



Vă dăruiesc

armonica de iluzii,

o puteţi călca

în picioare,

ea tot va cânta.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara