Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

versuri:
Poezie de Anton Jurebie

ostrov

ostroave, iată îngerul
cu mîna lamă de buldozer,
cupă de excavator,
va pătrunde în carnea ta pînă la mezolitic.
dublat de îngerul pârvan
care se uită atent
să nu-ți atingă vreun os etnic.
noi sîntem sila din pîntecele tău,
sîntem greața dintre cartoanele tale,
vîslele care te duc la pieire.
iar îngerul cu mîna lamă și cupă, îl știm,
am băut cu el aseară, ne-am amețit
iar acum, ne purtăm ca între frați,
ca între cuvinte.


Hohotul

într-o zi, cînd m-am întors,
n-am găsit pe nimeni.
un imens hohot de rîs
ieșea din podul casei.

să le șoptesc că o parte din mine
rămîne permanent aici?
degeaba, e partea care
nu le convine.

le-aș putea spune că vin de pe mare,
dar cui să le spui că vii de pe mare?
cînd ei se clatină,
dimineața, după amiaza, seara...


neliniști

știu, peste tot a fost casa morții.
sîntem chiriașii care într-o zi vom fi
dați afară.
unde e lege nu-i tocmeală.
vom rămîne pe drumuri.
pe drumurile dintre infern și paradis.


porturi pe uscat

am cumpărat măsline de la grec
dar m-am jurat să nu mai cumpăr.
de banii pe care-i aveam în plus
mi-a dat portocale.
ș-am dat o fugă la bancomat
să mai scot, să-i cumpăr, cică, peștele uscat!
de grec tot n-am scăpat.
ulei de măsline, n-ai? îl întreb.
uite că n-am! zice.


mă gîndesc

mă gîndesc
ce loc ocupă, acum,
mama mea
în tabloul lui mendeleev.

mă gîndesc, doamne,
ce rost mai am eu
dacă tu le știi pe toate.

cînd deschid ușa și spun
poftiți, vă rog.
dar tot eu deschid și închid,
nimicul intră sau iese.
iar eu, sînt propriul meu ecou.


dinainte și după pericle

nu e de mirare că într-un an
cu o recoltă bogată-n
măsline,
îmi scrie dimitros,
un milion de români din spania și italia
ar fi gata să treacă mediterana,
să dea lovitura de grație obosiților eleni.

vechii perși n-ar ridica un deget,
sînt atît de vechi încît se pune
problema
existenței lor.
dar românii, urmași ai glorioasei rome,
sînt un popor viu și plimbăreț.

frate dimitros, ai mare dreptate,
la ora la care-ți scriu, guvernul elen a
căzut
și drahma s-a prăbușit.
un milion de români din spania și italia
sînt în drum spre atena.

dar înțeleg că
recolta bogată de măsline nu se știe
în ce an va veni.


iarăși despre barbari

unde mergeți?
în țările de la marginea satelor
și orașelor.

luna noastră e mai la nord
și soarele nostru
mai la sud.

li s-au pus în mînă
cheile orașelor
dar ei
pipăiau deja părțile ascunse.

erau atît de mici și negrii
încît nimeni nu putea să-i cuprindă
cu vederea.
într-o zi vor da năvală,
ziua următoare vor pune stăpînire.
unu: nu vor da năvală. doi: nu vor pune
stăpînire,
dar vai de zilele noastre.

țara noastră de la margine de drum,
cîntau,
țara noastră de la margine de drum.
țara noastră de la drumul mare,
țara noastră de la drumul mare,
se auzea un plînset de peste văi.
au plecat în căutarea altui întuneric.

dar, într-o zi de luni, au apărut iar.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara