Jocul
Tunuri încărcate cu trasee montane
puşti încărcate cu prepeliţe
revolvere încărcate cu chipuri
omeneşti
aşa începe jocul straniu care făureşte
Lumea
şi-apoi insesizabil o preface
într-un teren de vînătoare
pe care ţintele mereu ca un făcut
umblă în spatele vînătorilor
rîd subţire.
Fenomene
Şopîrlele tund iarba moralei
în cerneala ochiului se-ascund oceane
visele ghidează stîncile motorizate
în căldura laptelui proaspăt aşteaptă
răspunsurile
călătoria ţi se-aşează în palmă cum o
gîză
stiloul umplut în zori cu sînge
navigabil
zidurile au devenit străvezii pur şi
simplu din neatenţie
malul fluviului e încartiruit într-o
cazarmă
angoasa înroşeşte merele-n pom
cînd se lasă seara pe brînci
urechea cea mai ageră aprinde
lucrurile.
Centaurul
Centaurul trăia din munca cinstită
a inscripţiilor ce-i fuseseră aşternute
pe pupile
acum se pregăteşte să se pensioneze
intrînd în valurile Jiului la fel de calm
ca şi cum
ar intra în Marea Egee.
Înaintezi
Înaintezi şi nu-ţi mai pasă de nimic
pas cu pas chiar tîrîş spre inima
Nimicului de astădată circular pregătit
să ducă la destinaţie imaginile adică
exact la locul de unde-au purces fără
nici o eroare-a distanţelor care mai
întîi se lasă muşcate de invidie apoi
devin transparente în locul lucrurilor
lipsite de apărare.
Nici un chip
Şi nici un chip nu-ţi seamănă nici un
chip nu te sprijină de partea ta sînt
doar nervii strălucind de nesomn cînd
nu eşti în apele tale şi nu ştii ce să le
răspunzi fructelor muribunde avînd
bunăvoinţa unor oglinzi răbdătoare
care captează toate diformităţile apei
curgătoare spre-a ni se dărui
dintr-odată ca şi cum nu s-ar fi
întîmplat nimic.
Dangăt de clopot
Dangăt de clopot
meşteri care făureau un Dumnezeu
fluid scînteietor
din dangătul clopotului
şi către seară
îl dizolvau gînditori
în Dumnezeul cel adevărat.
La marginea Târgului
Ruina a rămas albastră-vineţie aidoma
mării
dar uşile noastre s-au blocat nu
putem
ieşi vorbi face semne
nu putem rîde nu ne putem întinde
braţele cum propoziţii spre chipul
acestei ruine care uneori ne bîntuie
în nopţile prea fierbinţi ca să le putem
ţine minte
alteori se explică doar pe sine
ca şi cum noi n-am exista.
În grădina de vară
În grădina de vară vara
un sentiment bine rumenit şi nici un
plan în minte
nici un gest care să schimbe
temperatura berii
în aer cîte-o culoare-n care
fermentează
tigva leneşă a unui măr
suprafeţe sonorizate de vînt feţele de
masă
dînd impresia impertinentă-a ordinii
dar mai aproape de noi pe cer
cîmpii nisipoase în vreme ce Soarele
stă imobil în farfuria cu sos
cum un surîs fără chip.
Poetul
Recită poeme care încă n-au fost
create spre-a le putea uita pe cele
care la toate răspîntiile deja îi recită
fiinţa care încă n-a creat nici un poem.
Elementele
Cîte coincidenţe nu sînt decît
coincidenţe
între pămînt şi mila ce-o îngroapă
între văzduh şi ghemul de scaieţi pe
care nu-l poate-nghiţi
între flacără şi apa perplexă ce-aleargă
cu flacăra-n spinare
între Poezie şi sunetul său cum un ten
brun.
Lucid devine trupul
Lucid devine trupul cînd limbajul
visează
e-o poartă dincolo de suiş
care porneşte chiar din încheietura
braţului tău
se potoleşte pînă şi floarea
insuportabilă care tace
tace ca şi cum de frică s-ar ascunde
sub pat
iar grumazul se destinde se-ndreaptă
întîi se destăinuie geamului apoi îl
sparge.
Nici o tăcere
Nici o tăcere nu e sperjură
nici un ochi nu desfide o fereastră
nici o idee nu cutează a-nfrunta un
bolovan
nici un scîncet nu descoperă America
nici un antebraţ nu naşte o furnică
nici o înţelepciune nu ratifică o
pleoapă
nici o langoare nu transcrie un
zgomot de motor
nici un interes nu seduce o
întemeiere.
Semn de carte
Suflarea oglinzii cum
stinge o lumînare.
Există Forme vizibile
Există Forme vizibile şi Forme
invizibile de teroare
cîntece care ard molcom cum obraji
încinşi de ruşine
unghiuri ce nu se pot lepăda de
mormăitul lor animalic
principii ce nu se pot obişnui cu
respiraţia noastră matinală
idei elastice cum jartiere Forme ce se
pierd
apoi plîng alături de noi apoi se pierd
definitiv.
