Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Poezie de Ovidiu Genaru


Din nou

Vreau să-ţi spun că-ntr-o zi vei merge iarăşi după frezii
şi că vei regăsi laptele tău sfânt
şi că vei cumpăra din nou verighete de la bijutier
şi că vei zvârli tacâmurile de cositor în haznaua lui Marx
şi că iarăşi te vei zbengui pe miriştea soarelui
şi că te vei bucura învăţând încet mirezmele Domnului
Vreau să-ţi spun că-ntr-o zi vei aprinde din nou
focurile să fim văzuţi de idei aici pe pământ
şi că vei îngenunchia iarăşi în oul dintâi
care a fost înaintea noastră şi va mai fi pururi
şi că vei bate cu toiagul în porţile sfinte
ca să eliberăm din captivitatea lor îngerii
lapidaţi de păcatele şi lăcomia barbarilor
Dar vreau să-ţi mai spun că toate acestea nu vor veni de la sine
niciodată niciodată
dacă nu vei ridica singur piatra mormântului tău
orbind jur-împrejur turmele ce-şi aşteaptă păstorul.


Deşertăciune

De-o vreme nimicesc chiar şi deşertăciunea a ceea ce nu pot scrie
Nimicesc şi ceea ce poezia promite să ierte
Mă port ca un Irod cu încreaţii
Fiindcă probabil există o lume persuasivă şi paralelă
care vieţuieşte invizibil şi concomitent
cu noi burghezii şi suficienţii
Şi nu-i permitem să se exprime
să ne umilească şi să ne tulbure vanitatea
şi o distrugem din neputinţă şi invidie
chiar înainte de a fi
preexistat

Înăbuşim cu perna conjugală lumea.


Încă

S-a dus circul a venit circul să ne vadă cu saltimbancii
cu fiarele cu mizeriile şi rugurile renaşterii
Şi noi încă mai scriem nuvele parazitare
colcăim prin bureţi şi urzici încă
mahmuri cântăm marseilleza cu braga în gură
prin mucegaiul nebuniei
Nouă nu ne e frică să roadem seminţe de dovleac
şi temerari simulăm mântuirea pe când
de fapt la adăpostul Asiei pârpolim cu avânt
papanaşul în slave smântâni
în rest bau bau icoane blugi şi pocăinţă.


Opaiţ

Mâna scrie poemul obscur umbra mâinii face procesul
verbal al scrierii poemului
Umbra minţii citeşte textul încă nescris
Umbra poemului arde zgârcit în opaiţ
dar e destulă lumină să citeşti toate cărţile lumii.


1985

Tratament cu muzică şi cuburi de gheaţă
provenite din propriile noastre lacrimi
păstrate la frigider

îmbuteliaţi în camere strâmte la psihiatrie
în inima pădurilor negre
eram prea obosit de făgăduinţe.


Fie că recunoaştem sau nu

Fie că recunoaştem sau nu e o lume de cardiaci
Fie că recunoaştem sau nu e o lume de consuli
Se vorbeşte despre o anume ischemie a artei
Psihiatrul spune că ne tremură mâna
şi ce mai e de făcut şi n-a fost făcut încă
nu se mai poate face să se potrivească întocmai
Fie că recunoaştem sau nu vom intra în toate
antologiile "Donatori de hematii ai secolului XX
Oare am împodobit cumva poezia cu perle de pupăză?
Crezi că ar fi nimerit ca mama să ne aducă
speranţa la vorbitor?


Tu
Cristinei


îmbrăţişaţi ca naufragiatul cu scândura
atâtea salvări ne caută greşit
aruncându-ne unul în braţele celuilalt

Şi totuşi gură pentru refuz şi corp
pentru gură
Tu foarfecele meu arţăgos care tai cu picioarele
acest capot a cărui căptuşeală eşti tu.


Curţi interioare

Petreceri cu naşi şi cuscri în mucede curţi
interioare
O bere acră ca veacul şi zăngănit de gamele
camarade
între iluzia bunei speranţe şi anul calicului
atârnă pe frânghie pantalonii enormi
şi găuriţi ai clasei muncitoare
Umbra lor cade pe circul politic

O muzicuţă scânceşte în ziduri
O fi ideea de patrie...


Tablou

Un Goya necunoscut muzeelor: copii
tutuindu-se cu putrefacţia pubelelor
scormonind măruntaiele voastre încă
fumegânde resturi de sfârşit de mileniu

Pe creasta ce desparte occidentul acru
de orientul lipicios
sub cupola muştelor.


Curburi bej şi lila

Trece o lectică printr-o livadă de sâni
şi-n lectică tu
Tu făurită de draci şi de îngeri
şi mâzgălită cu nu

Aerul aprinde chibrituri verzi peste
curburi bej şi lila
Trece o lectică printr-o livadă de sâni
şi-n lectică te lăfăi dumneata

Du-te şi te du clocotindu-şi dracii
îngeri nu mai profana
Dumneata cu sânii eu rămân cu şeaua
care nu se poate-ncăleca.


Prea repede

Tânără pleacă din umăr
şi până la frunte mâna
e coajă

Frageda apă de pe obraz
cade-n lighean
bătrână

Nu se va ţine cont
că trandafirului
i-am cedat hematii

în memoria lui
sunt deja o mireasmă.


Amăgirea

La capătul ocheanului
grădina unui trandafir de uz intern

Jur împrejur cu dragoste
sârmă ghimpată

În mijloc castelul cu orori.