Cuiburi
nici eu nu mai sunt,
nici râul nu-i, nici marea sărată,
nici delta ca o labă de gâscă-ncălţată
*
strada topeşte amiaza
se râde, se strigă vecinii…
cu ochii rotunzi în culori interzise
peşti suprapuşi ţin treaz semaforul
*
pun ceasul şi ochelarii
pe maşina de scris,
creierul meu cântă în morse –
sunt eu, sunt pasăre în trup de lut
Mitul
târziu
în preajma toamnei,
când bolovanul se toceşte
de-atâta drum la munte,
Sisif devine inginer
şi descoperă bilele rotunde
de rulmenţi –
Zeus surâde
Stânca
schimburile sunt rapide,
vine poşta, pleacă poşta –
din aer, din loc ponderabil
trimit plicul cu întrebările mele rotunde
*
câteva şopârle pârlite de soare
în dispozitiv de luptă vorbesc
între ele:
avem şablonul definitiv
ouăle noastre – molecula universului
stânca aceasta nu ştim ce este...
*
în negura zorilor mai văd
coarne de cerb depărtându-se...
Râul lupilor
opreşte căruţa,
deschide cufărul, despachetează
lasă fotografiile vechi
şi cărţile să plutească pe ape
descalţă-te repede,
rupe şiretul răului –
apa este singura ta certitudine
*
din argint mizerabil, întoarsă,
oglinda se-neacă
crud, albastru pe valuri – priveşte-te!
*
se spune că lupilor le este frică de apă
Rebel
stau aşa cum mă vezi
n-am locul meu –
nu l-am avut niciodată
sunt trenul aşteptat,
sunt înainte de vreme,
după sau la fix
sorb neliniştea aşteptării –
noaptea-i rebelă
lângă mine cineva rupe tăcerea
o broască sare în apa pârâului
vântul bate creanga degeaba
coajă de ou – pasăre sură
pomul scapă de creanga rebelă
privesc – atent, visez – molâu
de la infinitul ochilor verzi
la nimicul care picură noaptea
*
frunza-i rebelă şi ea
Himera
în palmă ţin balonul în care am adunat
toate eşecurile mele, ştiinţa
şi mizeria lumii
cu urechea lipită de coaja subţire
aud zgomote seci, murmur
şi voci grave
priveşte –
toată lumea aceasta
într-un gest deliberat
şi-n vârful acului meu
braţul o mega-macara,
iar mâna robotul generat
de minţile noastre perfide
Crima, un scenariu facil
în atacul asupra băncii
cel mai important este pistolul
rece şi impersonal
schema cu banii este minoră
scopul este transferul banilor
în altă bancă
pe care apoi o vom prăda liniştiţi
cu foi de bună purtare
surpriza şi necunoscutul –
iată reţeta succesului
cerşetorul din uşă ucis
era de fapt directorul băncii
*
te aştept, iubito, la capătul străzii
Contact
deasupra,
peste vârfurile copacilor
vede imensitatea pădurii
răcneşte şi sare de pe-o liană pe alta
maimuţa universală
aterizează nefericită în mijlocul satului
copiii cântă,
se prind de mână în vechiul lor
joc – ancestralul
înţeleptul locului decide:
aici rămânem doar noi
şi maimuţa aceasta schiloadă