Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezie de Virgil Todeasă

Cuiburi

nici eu nu mai sunt,
nici râul nu-i, nici marea sărată,
nici delta ca o labă de gâscă-ncălţată
*
strada topeşte amiaza
se râde, se strigă vecinii…
cu ochii rotunzi în culori interzise
peşti suprapuşi ţin treaz semaforul
*
pun ceasul şi ochelarii
pe maşina de scris,
creierul meu cântă în morse –
sunt eu, sunt pasăre în trup de lut

 

Mitul

târziu
în preajma toamnei,
când bolovanul se toceşte
de-atâta drum la munte,

Sisif devine inginer
şi descoperă bilele rotunde
de rulmenţi –

Zeus surâde

 

Stânca

schimburile sunt rapide,
vine poşta, pleacă poşta –

din aer, din loc ponderabil
trimit plicul cu întrebările mele rotunde
*
câteva şopârle pârlite de soare
în dispozitiv de luptă vorbesc
între ele:

avem şablonul definitiv
ouăle noastre – molecula universului

stânca aceasta nu ştim ce este...
*
în negura zorilor mai văd
coarne de cerb depărtându-se...

 

Râul lupilor

opreşte căruţa,
deschide cufărul, despachetează

lasă fotografiile vechi
şi cărţile să plutească pe ape

descalţă-te repede,
rupe şiretul răului –
apa este singura ta certitudine
*
din argint mizerabil, întoarsă,
oglinda se-neacă

crud, albastru pe valuri – priveşte-te!
*
se spune că lupilor le este frică de apă

 

Rebel

stau aşa cum mă vezi
n-am locul meu –
nu l-am avut niciodată

sunt trenul aşteptat,

sunt înainte de vreme,
după sau la fix
sorb neliniştea aşteptării –
noaptea-i rebelă

lângă mine cineva rupe tăcerea
o broască sare în apa pârâului
vântul bate creanga degeaba

coajă de ou – pasăre sură
pomul scapă de creanga rebelă

privesc – atent, visez – molâu

de la infinitul ochilor verzi
la nimicul care picură noaptea
*
frunza-i rebelă şi ea

 

Himera

în palmă ţin balonul în care am adunat
toate eşecurile mele, ştiinţa
şi mizeria lumii

cu urechea lipită de coaja subţire
aud zgomote seci, murmur
şi voci grave

priveşte –
toată lumea aceasta
într-un gest deliberat
şi-n vârful acului meu

braţul o mega-macara,
iar mâna robotul generat
de minţile noastre perfide

 

Crima, un scenariu facil

în atacul asupra băncii
cel mai important este pistolul
rece şi impersonal

schema cu banii este minoră

scopul este transferul banilor
în altă bancă
pe care apoi o vom prăda liniştiţi
cu foi de bună purtare

surpriza şi necunoscutul –
iată reţeta succesului

cerşetorul din uşă ucis
era de fapt directorul băncii
*
te aştept, iubito, la capătul străzii

 

Contact

deasupra,
peste vârfurile copacilor
vede imensitatea pădurii

răcneşte şi sare de pe-o liană pe alta

maimuţa universală
aterizează nefericită în mijlocul satului

copiii cântă,
se prind de mână în vechiul lor
joc – ancestralul

înţeleptul locului decide:
aici rămânem doar noi
şi maimuţa aceasta schiloadă

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara