DICŢIONARUL MARA

nopţile mici

în ultimul timp n-am mai prins decît nopţile mici
alea care nu acoperă mai mult de doi-trei oameni şi
care nu au nici răcoare nici întuneric
mai degrabă un soi de sfîrşeală

în astfel de nopţi somnul e o mare, o foarte mare măgărie
căci într-un astfel de somn apare oboseala şi
dintr-o musculiţă albastră se transformă într-un cîine mort
pe care oricît l-ai împinge nu se mai clinteşte din mijlocul frunţii

şi noi de mai bine de un an n-am mai prins decît astfel de nopţi
nopţi mici care abia-abia ne mai acoperă
de n-ar fi strigătele marei cred că am înnebuni

strigătele marei sunt douăsprezece la număr într-o noapte ca asta
strigăte dintr-alea care nu fac zgomot nu zornăie nu ţiuie-n gol
căci strigătele marei nu vin din spaimă nici din nesomn
mai degrabă dintr-un respect înnăscut pentru cafea

şi noi, noi de mai bine de un an de douăsprezece ori pe noapte
sărim în picioare şi atît cît ţine strigătul acesta fără zgomot
fără zgomot tragem un fox nebun în jurul pătuţului.

luna

mara avea optsprezece săptămîni cînd hop
luna la noi în apartament.
e o lună frumoasă, am spus atunci
ferindu-ne puţin capetele.
e o lună frumoasă.
mara tocmai eructase şi aerul acela călduţ
a împins luna chiar deasupra tlindei
făcînd-o să roşească uşor.
e o lună frumoasă.
şi de la optsprezece pînă la douăzeci şi două
noapte de noapte toţi trei cu ochii întredeschişi
urmărind-o cum îşi caută colţul cum ia zugrăveala
cum se tot înghesuie pe după dulap.
e o lună frumoasă, eram gata să ne şoptim.
e o lună frumoasă, a zis tlinda în a douăzeci şi treia săptămînă
dar trebuie să mai acoperim din ea
pentru o vreme cel puţin.
şi imediat şi-a ascuns în bluză obrajii îmbujoraţi.
e o lună frumoasă, am zis eu şi am luat o pătură
şi am început s-o acopăr
şi am acoperit şi am tot acoperit
şi cînd am dat gata trei sferturi
luna tremura sub pătuţul marei
iar aburii ieşeau din ea ca dintr-un cal transpirat

noile dimineţi

de cîteva ori pe săptămînă sunt nişte dimineţi noi
dimineţi care seamănă bine de tot cu oricare altele
doar că nu depăşesc un metru înălţime

un fel de cuburi educative pentru copiii de pînă la un an

aici nu mai încape cafeaua
tutunul nu mai iese din gură iar
dragostea noastră stă ca o vacă-ntre noi
şi ne umple de păr

pe aici se plimbă mara
şi pe aici plimbă ea tot soiul de corpuleţe
pentru care aerul e doar o jucărie de băgat iute-iute în nas

acestea sunt dimineţile noi
şi de-a lungul lor se rostogoleşte laptele praf
şi de-a latul lor ticăie neîncetat soarele chicco

acestea sunt dimineţile noi

la un metru deasupra lor
trupurile noastre mari plutesc deja cu burţile-n sus

măr cu biscuiţi

stau cu mara la geam. e o zi frumoasă de iarnă
şi ninge şi noi mîncăm măr ras cu biscuiţi şi
nu spunem nimic.
fiecare cu linguriţa lui,
fiecare cu cîte-o dimineaţă de iarnă în faţă.
uneori ne oprim din mîncat şi
ne turtim nasurile de geam şi
stăm aşa fără să spunem nimic
şi respiraţia mea îmi încălzeşte încet faţa
şi încet-încet respiraţia marei
încălzeşte tot parcul.

poem de dragoste

uite o fetiţă, numele ei e mara dar tlinda toată noaptea
şşşşşşşşş-ş, şşşşşş-ş, şş-ş
şi după trei dimineaţa sunetele ei seamănă tot mai bine
cu cele pe care
acum un an şi ceva
eu i le provocam

şşşşşşş-ş şşş-ş căci şi-acum, la opt luni,
ca o căciuliţă cam mare
somnul îi tot cade fetiţei într-o parte şi
şşş-ş
aşa ca pe o căciuliţă cam mare îl aranjează tlinda la loc
apoi se strecoară buimacă sub somnul nostru

sub somnul nostru e întuneric şi frig şi nu poţi face
nici doi paşi fără să dai unul de altul
iar a te întîlni pînă şi-n somn nu mai ţine de dragoste
ci de un mare nenoroc

uite fetiţa, numele ei e mara, lasă că o liniştesc eu
şi ies de sub somn
şi somnul ca şamponul de urzică
mi se tot scurge în ochi

o liniştesc eu, o iau în braţe şi
monţo-ţonţo, monţo-ţonţo, ţooon-ţo
şi-i cînt ceva frumos-frumos
dar imediat plînsul e cu sughiţ
şi cu icnet de lişiţă

aşa că iar se ridică tlinda şi iar izbucneşte
luptătoare de summo ce eşti!

şi

şşşşşşşş-ş şşşşş-ş şş-ş

şi eu tot învîrtindu-mă la patru dimineaţa prin pat
cu sunetele astea-n urechi
şi cu mişcări gata iar să le provoace

chicco

în fiecare dimineaţă mă trezesc înainte de cinci
şi aşa, pe nespălate şi fără tutun
aşa, pe întuneric şi frig
mă dau jos din pat şi-n patru labe
pipăi după el.
înainte de cinci nu e mai mare decît o mărgea
şi cînd îl ating el ţuşti
saltă pînă-n cealaltă parte a camerei.
îl prind însă repede şi-l prind numai cu două degete
şi nu-l rostogolesc decît pe covor
căci altfel face zgomot şi e-n stare
să le trezească pe fete.
astfel de la cinci în patru labe cu soarele acesta
şi soarele acesta de cameră ore în şir trebuie rostogolit
pînă ce ca un bulgăre de zăpadă se face mare-mare
şi începe să lumineze şi începe să încălzească
deşi tocmai cînd creşte mare-mare şi
luminează şi încălzeşte
tocmai atunci începe să transpire din greu
şi soarele chicco transpiră ca un om mare
şi pe la opt cînd se trezesc fetele
trebuie deschis geamul
şi aproape o oră trebuie aerisit în dormitor

începutul

e acum începutul. locuim la bistritz, deasupra mării,
la doi ani lumină de ceva foarte, foarte fragil.
am crescut mari şi-acum că suntem oameni mari
îngrijim şi iubim o fetiţă.

la oamenii mari dimineaţa e altfel: doar
din reflex mai ducem acum ceaşca la gură
şi doar un caimac prăfuit mai suflăm înainte
de-a ne preface că bem
iar fumul iese din ţigară numai dacă învîrtim de cheiţă,

fumul acesta de pluş în care fetiţa nu se poate lovi.

da, am crescut mari şi ca la toţi oamenii mari
şi la noi corpurile folosesc doar ca să ne recunoască fetiţa
şi folosesc doar pentru a înainta cît de repede-nspre ea

nişte mecanisme sigure de cocoloşit mara

mara care tocmai a împlinit doi ani

aşa e începutul şi la început dragostea e cînd faci
ceai laricol, cînd n-are febră fetiţa, cînd zice tlinda
stai liniştit că-i dau eu laptele şi-o învelesc şi-o plimb eu

căci la oamenii mari e cu totul altfel
după doi ani capul lor e mereu
învelit într-o faşă de lemn
iar sub burţi nu mai găseşti decît
un foarte mic loc pentru baterii

şi oamenii mari doar cu baterii dintr-astea
mai pot trăi unul lîngă altul
şi doar dacă e măcar un copil distanţă între ei

acesta e începutul şi pentru început
să lăsăm cîteva clipe capul în jos