ca soldatul de la Maraton ajuns la timp
pentru a anunţa victoria asupra perşilor
aşa mi s-a arătat mie Andrei Bodiu
victorios şi obosit
galant dar mereu chinuit de ispite
iată-l coborând din tren în gara Arad
împreună cu Romulus Bucur
iată-l atingând peronul cu sandalele greceşti
iată-i pe amândoi dansând sub greutatea rucsacelor
nu le lipsea decât puşca şi cureaua lată
a vânătorilor de fantome
şi dispreţul cu colţi de argint.
iată-i melancolia de om tânăr şi obosit
care trişa mereu la numărătoarea nopţilor albe
ca să se poată întâlni din nou cu trupa
ca atunci în lumina sfârşitului de mai
în drum spre turnirul de la Gyula
iată-i şi zâmbetul ştrengăresc:
când ne soma: poezia sau viaţa?
apoi ne îmbarcăm în Fordul lui Matteo
alergând ca o corabie beată
spre Hanul de la răscruce.
iată-ne în faţa ciorbei aburinde şi a cafelei minuscule
ca nişte studenţi întârziaţi la festinul
literaturii.

mi-aduc aminte că a plătit Andrei
în ciuda protestelor noastre.
şi duşi am fost care încotro spre bătălii imaginare
însoţiţi de vorbele lui devenite vers:
„pe scriitori câteodată e bine să-i
vezi câteodată/ e toxic.”
ne vedem la maratonul de poezie.