Ce tristeţe-i la marginea lumii!
Dacă priveşti dincolo de cunoaştere,
te ia ameţeala
şi nu mai înţelegi nimic.

Pipăi neantul
cu un avion de agrement –
eu şi pilotul.
El e îndrăzneţul şi sfătuitorul –
înaintez cît îngăduie el – un zeu
fără acte în regulă.
Îndemînarea lui opreşte căderea în gol.

În linie dreaptă am acces la eternitate
cît mă poate duce
un motor de mică putere.

În zile de vară,
ne apropiem de abis, noi, cei de jos,
la pas, în plimbări trecătoare,
cînd, deasupra noastră, avioane puternice
o iau hotărîte spre necunoscut.
Nu se mai întorc.
Se vorbeşte că pasagerii lor ar putea fi ajunşi din urmă
dacă ai sări în gol – unii o fac,
dar nu se mai întorc
să povestească pe unde au fost, ce-au văzut...
Altfel, doar poveşti de care
elevii din ciclul primar s-au plictisit.

Un privilegiu a fost toată venirea
aici, călătoria aceasta...
Copleşitor pentru gînduri.

Şi-i atît de trist să nu poţi vedea
mai mult decît îţi arată imaginaţia.