Beneficiind de libertatea expresiei
artistice, vizibilitatea poeziei contemporane
turceşti se află într-o creştere continuă.
Membri ai Uniunii Scriitorilor şi ai PEN
Club din Turcia, deţinători a numeroase
premii literare, poeţii pe care îi propunem
pentru numărul de faţă al revistei România
literară fac parte din generaţii diferite
tocmai pentru a încerca să oferim atît
trăsături particulare cît şi trăsături comune
ale creaţiei lor literare. Nu de puţine
ori simplitatea structurilor poetice surprinde
în comparaţie cu profunzimile pe care
mulţi dintre poeţi reuşesc să le configureze
în textele lor poetice. Dincolo de bogăţia
universului poetic, univers în care de
obicei abundă natura, poeţii turci au o
capacitate impresionantă de a esenţializa.
Traducerea de poezie fiind un lucru
destul de complicat, nu oricine poate să-l
ducă la bun sfîrşit dacă nu stăpîneşte
actul poetic, de aceea numeroşi poeţi
turci sunt şi traducători remarcabili.
Özdemir INCE, poet,
eseist, traducător şi cronicar
literar s-a născut la 1
septembrie 1936 în Marsin,
a absolvit Facultatea de
Drept în cadrul Universităţii
din Ankara. Scriitorul a
publicat peste 30 de volume de poezie,
eseu şi critică literară. Poemele sale sunt
traduse în peste douăzeci de limbi. Este
Membru corespondent al Academiei
Mallarmé (1983, Paris); Membru al
Academiei Europene de Poezie (2005,
Luxemburg) şi Cavaler al Ordinului Artelor
şi Literelor (1990, Franţa).
Din opera poetică: Trestia, 1963;
Timpul cireşelor, 1969; Inscripţii pe vînt,
1979; Dacă ai fi traversat şapte mări,1983;
Tiranul şi poetul, 1987; Fecioara şi
Balanţa,1989; Insomnie, 1996; Statuia
unei mame, 2008; Ca o pecete pe inimă,
2012; Călătorie într-o bortă neagră &
Numărătoarea inversă ori versetele eretice,
2014.
Femeie mediteraneeană
Îmi răvăşeşti cenuşa,
ceea ce vei găsi va fi mai mult
decît o alianţă şi inima mea rănită ?
În patul meu de cenuşă sunt goală
privesc ochii tăi, mîinile tale,
mă întreb dacă te-am iubit.
Am cerut ca după moarte
să fiu îngropată pe o insulă,
sub un laur pentru a fi mai aproape de
iarnă,
a fost prima şi ultima dorinţă,
M-ai îngropat într-un vid:
de visat numai visez, nici fereastră
cu deschidere spre mare nu am.
Dar
sunt inoxidabilă şi impermeabilă,
vei vedea cum zac alături de tine
în patul meu de cenuşă.
Gülseli INAL, născută
la 17 mai 1947 în Istanbul,
după ce a studiat literatura
engleză timp de doi ani,
a studiat Sociologia şi
Filosofia în cadrul
Univeristăţii din Istanbul
obţinîndu-şi licenţa în 1975. A debutat
editorial în 1985 cu volumul de poeme
Chemarea apelor (1985).
Alte volume de poezie: Lună plină
(1987); Letoon (1989); Bakkaris (1991);
Sif şi Gula (1992) ; Locul pierdut (2000);
Colonia îngerilor (2004); Ultima zi a
copilăriei (2007).
Copacul celor nouă lumi
Yggdrasil 2
Din nou
ţi-ai lăsat urmele în sufletul meu neînflorit
acoperişul de aur se deschide
împreună cu otrava puterii de-a
înţelege –
ceea ce am văzut după iluminarea
dumnezeului primordial este prinţul
Gudea, cel ce avea să spună: ,,Vă recunosc
după urmele trupului!”
Te-ai oprit alături de curgerea istoriei
ai privit dar nu poţi şti dacă în interior
este chiar focul precum o minge de
foc –
trupul născut din proprii meteoriţi.
Arată-mi puterile unei dimineţi cu miros
de zambilă şi spune că apele s-au separat
odată cu vechiul costum liliachiu
atîrnîdu-ţi pe umeri întunecimile din
rocă
se îndepărtează iar umerii ţi se acoperă
cu umbra noului vis.
Şükrü ERBAŞ, născut
la 1 ianuarie 1954 în provincia
Yozgat, a absolvit
Facultatea de Ştiinţe
Sociale din cadrul Universităţ
ii Gazi.
Selecţie din volumele
publicate: Micile tristeţi,1984; A trăi
potrivnic,1985; Călătoria,1986; Toate
anotimpurile se aseamnă cu toamna,
1994; Luna răvăşeşte Tigrul,1995; Trainicia
cenuşii, 1996;Tăituri adînci, 1999; Cinci
litere şi trei puncte, 2001; Singurătatea
silabelor, 2003; Cîntece la cules de vie,
2012; Fluturele de noapte, 2015.
Sunt precum apa
care se limpezeşte
Socotesc că îmbătrînesc întrucît
Femeile sunt din ce în ce mai frumoase
Tot mai iute soarele păşeşte pe cer
Apele sunt tot mai reci iar vînturile tot
mai răcoroase
Altădată vorbeam cu pasiune
Acum le ascult surîzînd
Marile clădiri sunt luminate, bazarele
sunt închise
Mă plimb pe străzile micuţe cu cafenele
învechite
Privind copiii cu uimire înţeleg iarăşi
copilăria
Dar vreau cu disperare să mă îndepărtez
Toate vocile au devenit clinchet de
clopoţel
Trăiesc iluzia de-a spune tot ceea ce
gîndesc
Un cîntec, un cîntec trist îmi înfioară
pielea
Iar o ceaţă mi se lasă pe ochi
Scurtă alocuţiune, sentiment simplu
este
dragostea pentru un pisic
În fluviul timpului
eu sunt apa care se limpezeşte curgînd
Socotesc că îmbătrînesc întrucît
Femeile sunt din ce în ce mai îndepărtate
Osman Serhat ERKEKLI,
născut la 19 iunie
1955 în Ankara. Provine
din aceeaşi famile cu
poeţii Mehmed Said Fenni
şi Nurullah Can. În unele
dintre lucrările sale a
folosit pseudonimul Turgut Başînayayla.
Selecţie din volumele publicate: Fără
greşeală, 1973; Bordelul şi prostituata,
1975; Cele şapte culori ale singurătăţii,1976;
Gülgûn şi Nergis, 1977; Zile imaculate,
1985; Poverile (poeme alese), 1995; Poeme
noi, 2000; Acolo unde nu ai mers, 2002.
Poemul
Am aruncat o iubire
Aşa cum vîntul aruncă un fluture mort
Într-o mare murdară
La fel de murdară ca mine
Singurătatea soarelui mă apasă
de-asupra capului precum un copac
După atîta pustietate îmi imaginez
Că fac iar dragoste
Sunt un păcătos
Draga mea,
mă aflu deja în iad:
Poemul acesta este asemenea
unui catarg.
Erkut TOKMAN, poet
şi traducător, născut la
4 iunie 1971, în Istanbul.
După încheierea studiilor
la Universitatea Tehnică
din Istanbul, a urmat
cursuri de teatru şi dans
în Anglia şi România. A tradus în limba
turcă din creaţia poeţilor Tristan Tzara,
George Bacovia, Nichita Stănescu, Marin
Sorescu, precum şi din creaţia poeţilor
mai tineri. Volume de poezie: Ce a fost
şi ce a rămas, 1999; Voci în necunoscut,
2007.
Îngemănare
Fără tine
Lipseşte o parte din mine,
Trunchiul copacului este gol pe dinăuntru,
Îi crapă coaja acoperită de noduri.
O rîmă perforează pămîntul,
Acesta să fie trupul tău ?
Eu sunt o rîmă
În noaptea de vară pe care tu eşti furios,
Fugind mă împart: o parte rămîne
în pămînt,
crapă coaja pe trunchiul copacului,
noul gust al iubirii iese la iveală.
Haydar ERGÜLEN,
născut la 14 iulie 1956 în
Eskişehir, poet, prozator
şi eseist, licenţiat în sociologie
la Universitatea
Tehnică (ODTÜ) din Ankara.
Predă la diferite
universităţi scriere creativă, forme poetice
şi poezie.
Selecţie din volumele publicate:
Întrebări fără răspuns, 1981; Prinţesa
străzii, 1990; Poeme din Sîrat, 1991;
Patruzeci de poeme şi încă unul, 1997;
Valiza de carton, 1999; Moartea este
un scandal,1999; Tristeţe cu împrumut,
2005; Privirea pisicilor nefericite, 2007;
Poezii de dragoste, 2011 .
Preamărire dragostei
Nu mă întrista
Şi nu te întrista din cauza greşelii mele
Nu răci cuvintele dintre noi
Nu te închide prea mult în mine
Nu te deschide prea mult
Deschizîndu-te în tine însăţi
Nu ai să cazi în interior
Trimite trandafiri trecutului şi
Nu uita că amintirile
Vor să fie reîmprospătate
Păzeşte bine amintirile
Priveşte-mă
Aminteşte-ţi de mine
Lipeşte-te de mine şi
Nu mă uita
Aici şi acolo
Aici şi acolo
Priveşte!
Prezentare şi traducere de Niculina Oprea
