Afacerea Est (2016)
Regia: Igor Cobileanski; Scenariul:
Igor Cobileanski, Cu: Ion Sapdaru,
Constatin Puşcaşu, Daniel Busuioc,
Anne Marie Chertic; Genul Filmului:
Comedie, Dramă; Durata: 87 minute;
Premiera în România: 28.10.2016;
Produs de: Alien Film, Just a Moment;
Distribuit în România de: Alien Film.
Afacerea Est ca şi celelalte filme
ale lui Igor Cobileanski, La limita
de jos a cerului, seria de scurtmetraje,
Când se stinge lumina,
Saşa, Grişa şi Ion şi (Plictis) şi
Inspiraţie, nu doar că respiră
estalgie, dar şi reconstruieşte
un mod de viaţă tipic pentru declinul
dictaturilor est-europene, cu precădere
a celei sovietice, respirând ceva din
Glasnost şi Perestroika cu infuzie de
capitalism second hand de tarabă şi
perioada marilor lovituri şi speculaţii
financiare, perioada de tranziţie
postcomunistă, expresie a instalării
anomiei. Cele două epoci îşi corespund
prin aceeaşi umanitate precară,
pauperizată, a unui vesel idiotism, a
unor camaraderii de strachină, a unei
sărăcii lucii, a unei stări de prostraţie
generalizate. Comicul rezidă în această
însăilare de reţete magice de capitalism
à la russe ale unor naivi puşi pe
căpătuială. E interesant, unele din
reţetele pe care Cobileanski le vântură
în film fac parte din aceeaşi serie care
au inaugurat „capitalismul sălbatic”
în România anilor ’90 de la afacerea
Caritas şi afacerea FNI la afacerea
Ţigareta, megaescrocherii în care
se aflau amestecaţi politicieni, răspopite
cadre ale fostei Securităţi, foşti bişniţari
deveniţi înalţi funcţionari etc.
Întreprinzătorii din acest film sunt
însă modeşti, plevuşcă. Cel care iniţiază
afacerea este cântăreţ în corul oraşului,
Marian (Constantin Puşcaşu), un tip
costeliv, cu ochelari, părul ondulat
eminescian, purtând nişte sandale de
eremit, curtând-o ceremonios pe
Veronica, o damă planturoasă, mustind
de sexualitate revărsată, şi care îi
aduce la întâlnire oala cu ciorbă pentru
a-l hrăni. Tot ce ar putea fi poezie în
relaţie este evacuat de prezenţa
ciorbetului şi a chilogramajului muierii.
Dar dacă metoda ar da greş, urmează
alte depoetizări, încărcarea notei de
plată la capitolul pâine, parşivă metodă
chelnerească, la care coristul cedează
nu fără icnete. Şi pentru ca totul să
fie complet defrişat de lirism se iveşte
un ipochimen care-i cere socoteală
corositului pentru un hârb de motocicletă
vândută la a nu ştiu câta mână şi care
nu şi-a îndeplinit menirea. Derizoriul
inundă totul în această comedie
moldovenească cu idealişti, proşti,
escroci, mafioţi, politicieni şi târfe.
Pornit pe drumul afacerilor în vederea
acumulării unei sume decente pentru
căsătoria cu Veronica, coristul şi
partenerul său care visează să-şi
cumpere macara intră în tot felul de
combinaţii în încercarea de a da marea
lovitură pe baza unui pont privitor
la vânzarea potcoavelor. Cei doi afacerişti
pornesc de la ideea că în curând
economia se va prăbuşi şi cu ea şi
industria de automobile şi caii vor
prospera în urma apocalipsei tehnologice.
Cum caii au nevoie de potcoave…
acesta e raţionamentul! Există un
cumpărător generos pentru potcoave
vechi, însă, cum vor afla întreprinzătorii,
le foloseşte pentru a face lame de ras
realizând un profit considerabil. Mafiotul
apare sub forma unei piticanii dosite
într-o limuzină de lux, ilustrând singura
forma de succes posibil al capitalismului
sub semnul grotescului. Cei doi
întreprinzători îşi primesc banii numai
că descoperă cu această primă afacere
şi gustul aventurii. Un rol îl joacă şi
întâlnirea cu un politcian local care-şi
face o tropăitoare campanie electorală.
Abia în acest punct imaginaţia afaceriştilor
prinde aripi, şi cei trei trec la o operaţiune
de eradicare a gripei aviare înarmaţi
cun vermorel şi nişte costume izolante
cum putem vedea în filmele americane,
culegând beneficiile sub formă de taxă
obligatorie în urma unei stropiri cu
apă colorată a găinilor bănuite de a fi
virusate. Reţeta de succes românească
poate fi uşor recunoscută, doar că Igor
Cobileanski o adaptează picaresc la o
scară mai mică. Cei trei escroci improvizaţi
se lasă duşi de val şi ridică miza showului
pe care-l fac atunci când se prezintă
la o fermă avicolă, şantajându-l cu
succes pe director. Numai că deasupra
directorului se află un director şi mai
mare, un şef al Securităţii care intervine
şi-i umflă pe doi dintre cei trei aventurieri.
Cel de-al treilea, mai prudent, scapă
şi cu banii deja câştigaţi demarează
o frumoasă afacere. Coristul intră la
zdup nu înainte de a i se nărui şi ultima
speranţă. Nurlia Veronica se dovedeşte
a fi o curvă veche în breaslă, poreclită
Barcelona pentru un stagiu îndelungat
în Spania. Căderea coristului din raiul
găinilor în mijlocul figurilor patibulare
de puşcăriaşi are ceva dintr-o glumă
proastă, cu atât mai proastă cu cât
serveşte drept morală a fabulei. Cel
care are abilităţi de escroc antrenate
la şcoala vieţii se îmbogăţeşte, naivul,
idealistul, intelectualul neadaptat
vremurilor o păţeşte urât. Tipul de
minimalism hâtru-moldovenesc practicat
de Igor Cobileanski are ceva forţat,
demonstrativ în a sublinia specificul
naţional în toate felurile, de la mărcile
lingvistice cunoscute ale graiului
moldovenesc la neaoşismele lătăreţe,
de la peisajul unei dezabuzări generalizate
la îngroşările împinse spre grotesc.
În fapt, în locul comicului se insinuează
băşcălia, în locul umanului oricât de
precar ar fi un fel de satisfacţie a
autocontemplării mizeriei şi al deriziunii
totale. Reţeta a fost încercată la noi
brutal şi neinspirat de Mircea Daneliuc
şi a generat efecte de un grotesc
insuportabil, fiind apoi reluată în
parabolă de către Purcărete cu Undeva
în Palilula. Cobileanski este mai reţinut,
comicul său e mai puţin tezist, nu
circulă moralităţi distopice, nu e satiric
biciuind tarele societăţii, însă se
confruntă cu acelaşi risc de a transforma
comedia în circ sau, având în vedere
finalul, în morală. Carnavalizarea
personajelor duce în altă parte, către
teatru, în speţă bulevardier. În rest,
Cobileanski uzează până la refuz de
stereotipurile care au consacrat planeta
Moldova ca pe una aparte.
