Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
Pilda cu un talent de Cristian Măgura

Într-o lumină orbitoare este o carte de interviuri care însumează aproximativ o treime din cele publicate de Tita Chiper în Dilema şi Avantaje. Cunoscută fiind bonoma ei reticenţă ("Nu pot să scriu Război şi pace, aşa că mai bine nu scriu nimic"), numele îi apare, în sfârşit, pe primul volum, la doi ani de la trecerea în nefiinţă. N-am avut ocazia s-o întâlnesc, de aceea, fără ecoul direct al personalităţii ei, mut miza lecturii în zona profesionalului, vag ajustată cu aproximările unui profil intuibil din poza de pe prima copertă (privirea alunecă oblic, bărbia este uşor ridicată, capul întors într-o parte - poziţie în care lesne s-ar fi putut uita de sus, dar nu o face - zâmbetul ştrengăresc şi complice), din fragmentele unei convorbiri cu Tita Chiper realizate de Iaromira Popovici şi Eugen Istodor, plus, bineînţeles, interviurile selectate de Mircea Vasilescu.

Contrar unei opinii comune, nu este întotdeauna mai uşor să formulezi întrebările, decât să găseşti răspunsurile adecvate. Nu-i chiar la îndemâna oricui racordarea sensibilă la personalităţi sau evenimente mai greu sistematizabile, uimirea discretă, curiozitatea inteligentă. Nu stilistica întrebării ar da mare bătaie de cap, ci talentul ori inspiraţia cu care atingi tăcerea interlocutorului convocându-i volubilitatea, cu care îi provoci discreţia sau scrupulele de prezenţă. Aici este un har pe care nu toţi aceia care au învăţat să fie curioşi îl au, har care n-are nimic de-a face cu maniera unor jurnalişti de a-şi interpreta partitura de serviciu stereotip şi consecvent "ca la carte". El presupune, pe lângă alţi câţiva talanţi, o doză însemnată de onestitate şi discreţie interioară, aşa că, nu poate fi atins de reflexul unei priviri mereu suverane care cade peste oameni sau evenimente. Numai aşa, cred, poţi ajunge să spui despre partenerii tăi de dialog, oricine ar fi ei: "sunt mai importanţi decât mine".

Această mărturisire este un diagnostic limpede asupra modului în care îşi înţelegea Tita Chiper meseria. Nu te poţi îndoi de sinceritatea ei când e vorba fie de organizarea meticuloasă a unui interviu cu personalităţi marcante ale vieţii politice sau culturale, fie de întâlnirea cu biografii de excepţie, marcate de supravieţuirea unui destin pătimaş şi dispreţuitor, vasal totalitarismului. Dar consecvenţa ei şi în faţa micilor actori ai vieţii, relevă deja o manieră atipică de a înţelege practica jurnalistică, una care o recomandă pe Tita Chiper ca model pentru cei care urmează Facultatea de Jurnalistică. Andrei Pleşu chiar îşi exprimă speranţa că va exista o catedră care să-i poarte numele.

Sunt remarcabile curiozitatea şi deschiderea Titei Chiper faţă de o umanitate complexă, pestriţă, flexibilitatea şi lejeritatea cu care se mobilizează la faţa locului, în funcţie de "mişcările" interlocutorului, fie că e vorba de Ion Iliescu, Corneliu Coposu, baroana Emma Nicholson de Winterbourne sau Alexandru Paleologu, Andrei Pleşu, Horia Bernea, H. -R. Patapievici, fie de şoferul Gheorghe Paşte ori Gianina lui Manşonică din Sineşti. Este interesant s-o urmăreşti pe Tita Chiper evoluând în intervalul creat între personalitatea ei şi cea a interlocutorului: cum învăluie ezitările celuilalt prin întrebări abile, cum tratează contradicţiile sau paradoxurile irecuzabile, cum se apropie abil şi, mai ales, cum ascultă. Şi avea ce să asculte. Alaltăieri (titlul primei părţi a volumului, în care sunt adunate interviurile cu cei care au cunoscut România interbelică) - memoria fluidă, ispitită de epeisoade colaterale, surdinizând continuu alte amintiri mai greu de izolat şi care se prind unele de altele ca într-o bogată reţea neuronală. Ieri (discuţii despre perioada comunistă) - memoria încă vie a unui destin care i-a marcat chiar şi pe aceia care au încercat să i se sustragă. Astăzi - o memorie mai compactă, aspirând spre univocitate, aplicată realităţii celei mai apropiate.

Este mai presus de orice demonstraţie că jurnalismul Titei Chiper era unul dăruit, un talant pe care l-a îmbogăţit prin pasiunea şi eforturile sale. Ar fi fost o reală pierdere dacă interviurile ei ar fi rămas în umbră.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara