Dan Alexe, Pantere parfumate, Editura Polirom, Iaşi, 2017, 299 pag.

am gustat ironia suculentă a lui Dan Alexe cu mare plăcere într-o carte de proză (povestirile din Miros de roşcată amară, 2014), simpatică şi cumva atipică în barochismul ei căutat, şi într-una cvasi-istorică (Dacopatia şi alte rătăciri româneşti, 2015), care denunţa obsesiile autohtone pentru un anume tip de antichitate. Călător, scriitor, jurnalist şi cineast, autorul nu s-a hotărât asupra unui gen şi pare a fi bun în tot ce face. Cel puţin premiile luate pe documentare şi prestigiul acumulat din ele o dovedesc, iar textele lui nu mi s-au părut mai prejos. E vorba, probabil, de o versatilitate creatoare valabilă şi prolifică.

Pantere parfumate spune povestea eroi-comică a unui documentarist român (stabilit demult la Bruxelles), specializat pe zona dintre Asia şi Europa (la fel ca autorul însuşi), care vrea să filmeze locurile prin care a trecut, odinioară, Alexandre Dumas, în periplul său prin Rusia secolului XIX. Neîncrederea comisiei franceze care trebuia să-i acorde finanţarea nu e decât motorul ambiţiei unui creator care dispreţuieşte profund şi raţiunile occidentale de tip politically correct, şi comoditatea planurilor antefixate. Chiar şi fără susţinere oficială, filmul trebuie făcut, pentru că merită subiectul, pentru că-l incumbă pe marele Dumas, pentru că locurile de filmare sunt deja cunoscute, pentru că prejudecăţile societăţii vestice mai trebuie, din când în când, sfidate (protagonistul vrea, de exemplu, să filmeze în direct o amputare a mâinii unui presupus hoţ, executată ca aplicare a cutumelor islamiste locale). E nevoie, totuşi, de bani, chiar dacă unele dintre costuri sunt acoperite de câţiva dubioşi protectori ceceni, prieteni mai vechi, legaţi prin nevăzute (şi periculoase) fire şi de mafia rusească, şi de teroriştii musulmani, şi de rebelii georgieni, şi de agenţii din fostul KGB. Conştientă de acest context alunecos şi imprevizibil, iubita Eva îşi vinde galeria din Bucureşti şi, fiindcă oricum avea de organizat expoziţia unui alt amant român la Moscova, Vladikavkaz şi Tbilisi, acceptă aventura alături de bărbatul pe care-l cunoscuse pe facebook. O cucerise cu acrobaţiile lui intelectuale, cu statutul de artist şi cu o disponibilitate erotică analoagă, manifestată inclusiv prin fantezii sexuale înregistrate şi stocate, reciproc, pe device-urile personale. N-a lipsit, de altfel, pe lângă alte exotisme, promisiunea unor libertăţi erotice asezonate cu peisajul asiatic, ca alternativă la banalele acuplări europene.

Avem în noua carte a lui Dan Alexe un fel de roman de călătorie, care combină tribulaţiile erotice ale cuplului post-modern cu aventurile sinuoase prin fosta URSS, menite să redeseneze impresiile lui Dumas despre spaţiul unei Rusii veşnic necunoscute. Şi multe dintre aceste impresii sunt confirmate peste timp, inclusiv faptul că nimic din ce-ţi plănuieşti nu iese conform planurilor, odată ce ai trecut de Moscova, încă europeană, spre Asia, peste Caucaz. Lucrurile-i scapă protagonistului de sub control, iar evenimentele capătă, treptat, aerul comic, surprinzător şi violent din filmele unui Alexei Balabanov. Încurcăturile sunt de toate felurile, printre dizidenţi ascunşi, lideri megalomani, mercenari de toate culorile şi locuri unde marea istorie occidentală a eşuat, iar legile n-au nicio tangenţă cu democraţia şi libertăţile fundamentale. Nu lipsesc crizele de gelozie, răpirile de datornici, înfruntările politice, urmăririle cu maşini şi drone, exploziile de bombe, sclipirile de kalaşnikov, intersecţiile cu potentaţi şi spioni, tentativele de viol şi asasinatele subite. Adesea, rezolvările nu sunt deloc cele dorite, iar divergenţele etno-culturale dau ocazia unor excursuri despre epoca post-sovietică a zonei puţin accesibile neiniţiaţilor. Cu Lada rablagită a recuperatorilor ceceni sau cu vaporul strâmt, mirosind a urină, însoţit de camera de filmat, ghinionistul cuplu explorează necunoscutul din relaţia lor şi din micile state intra- şi trans-caucaziene. Periplul, desenat într-o mică hartă, la început, ne poartă de la Moscova la Marea Caspică, urmând cursul Volgăi şi al oraşelor prăfuite din fosta URSS, şi apoi prin sătucele din munţi, prin Baku, Tbilisi, Poti şi Batumi ajungem până la Marea Neagră, traversată în final cu vaporul până la Constanţa. Printre hohotele de râs trezite de desfăşurare şi de replici, pitorescul decorului se împleteşte cu eseistica politică, aşa încât exotismul romanului nu e doar al geografiei narative sau al gimnasticii sexuale defulatorii, preferate de eroi.

Discret intelectual, puternic colorat şi savuros, în scene, romanul lui Dan Alexe e şi o subtilă parabolă despre ratare, aşa cum îi stă bine unui roman aproape rusesc. La fel ca panterele parfumate, presupusele animale de companie ale unui magnat local, şi planurile europenilor pentru limes-ul caucazian rămân ce-au fost întotdeauna – un vis. Testul împlinirii lui e marea aventură, cu riscurile asumate de la început. Oricum, mumia lui Lenin de la Kremlin nu poate fi profanată, oricât ar dori protagonistul în cele mai intense fantezii ale sale.