Mi-a şoptit cineva că un exemplar din cartea numită Chuchotements
a poetului coream Ko Un şuşotea aproape imperceptibil
la Paris în colţul unui raft în vacarmul de la
Salon du livre.

Şi am găsit-o, ca pe o şoaptă sfioasă
din gălăgia acestui început de mileniu ce trepidează
visând ipocrit la pastile zen în paharul cu votcă.

Citeam deja marele său poem despre zborul cocorilor
pe deasupra piscurilor din Himalaya
şi simţeam cum forţe obscure din mine mă ajutau
să planez chiar deasupra imposibilităţii mele...

Se reducea în mine materia mea şi se goleau în mine
oasele mele de substanţa mea insubstanţială
încât zburam...

iar de jur imprejurul meu prietenii care
dădeau să mă lege de sol ca să nu mă piardă în acel
inexplicabil extaz aduseseră o stică de vin epic,

el işi vărsase o parte din sânge chiar peste şoaptele
lui Ko Un
iar acum funcţiona un dublu limbaj de şoapte şi gălăgie.

Dar apoi am avut clara viziune că din vinul absorbit
de acele pagini începeau deja să înmugurească lăstari
de viţă sălbatică

dorm de atunci cu ochii deschişi convins că din metamorfoza
acestor pete de vin în noi versuri şi în noi struguri
se va decanta vinul unei posibile învieri poetice.