O revistă de citit
Bine concepută, bine scrisă, revista ISTORIE ŞI CIVILIZAŢIE este, parcă, din ce în ce mai captivantă cu fiecare nou număr al său. Astfel, sumarul din luna iulie al acestei publicaţii culturale care chiar reuşeşte o remarcabilă sinteză între istorie şi civilizaţie ne-a reţinut atenţia printr-o mulţime de subiecte interesante. De pildă, într-un articol redacţional sunt reamintite împrejurările în care Lascăr Catargiu a rostit, adresându-se lui Carol I, memorabilele vorbe „Aiasta nu se poate, Măria Ta!". Apoi, Răzvan Hoinaru prezintă impresiile de călătorie ale unor clerici scoţieni, Andrew A. Bonar şi Robert McCheyne, prin zona Bărăganului la anul 1839 (şi atunci aceste ţinuturi erau atipice, ca să folosim un termen blând, în comparaţie cu standardele europene). Vasile Mărculeţ scrie despre prima dinastie vlahă din istorie, Asăneştii. Andrei Alexandru Căpuşan îl evocă pe regele de oţel al anglo-saxonilor, Alfred cel Mare, învingătorul vikingilor. Adrian Nicolescu trece în revistă greşelile de istorie politică la Shakespeare. Marius Sala, într-o istorie a cuvintelor, ajunge la cuvinte persane, cum ar fi sarailie, satrap, sarabandă. Dar să ne oprim aici: voind să semnalăm doar câteva articole valoroase, vedem că suntem siliţi să cităm întreg cuprinsul revistei! „Istorie şi civilizaţie" - o publicaţie care te face s-o citeşti din scoarţă-n scoarţă.
Câteva cifre
Un excelent articol din DILEMA VECHE(nr. 336, 22-28 iulie 2010) al Victoriei Stoiciu desfiinţează, în doar câteva cifre, „mitul statului social", care de câteva luni a fost acreditat în spaţiul nostru public: „De la o vreme încoace, de când au fost anunţate măsurile de austeritate, în discursul public s-a încetăţenit ideea că suntem un popor de asistaţi social, de leneşi care trăiesc pe banii altora în loc să muncească. Trântori şi milogi care cumulează nemeritat diverse ajutoare sociale, pensionari pretins orbi care conduc maşini pe şoselele patriei şi sug din banii celor ce trudesc din greu - cam asta e imaginea căreia actualul Guvern şi-a propus să-i pună capăt." Cifrele cu pricina sunt făcute publice de Eurostat şi se referă la anul 2007. Iată-le: România se află pe ultimele locuri în UE în ceea ce priveşte cheltuielile cu protecţia socială -12,9% din PIB; media europeană este de 26,2%. România are cea mai mare pondere, în totalul populaţiei, a indivizilor cărora veniturile câştigate nu le ajung pentru a-şi procura mâncarea - 37,1%; în statele UE media se situează în jurul a 6%. În Europa proporţia ideală a ajutorului de şomaj este considerată a fi de 60% din salariul mediu pe economie.
În România, acest procent este de 30%. În schimb, surpriză! România se află, pe locul unu în UE în ceea ce priveşte banii alocaţi investiţiilor publice - 5,4% din PIB! (din ciclul borduri, săli de sport, patinoare). De asemenea, suntem între primele state din UE în ceea ce priveşte valoarea licitaţiilor publice organizate: 7,36% din PIB, pe când media UE este de 3,17%.
Că puterea pare a ignora cifrele acestea nu e de mare mirare, puterea mai totdeauna are vederea selectivă. Dar faptul că opoziţia nu a adus nici măcar vorba de ele vreodată arată întreaga măsură a clasei noastre politice, preocupată mult mai mult de dezbaterile televizate, unde trebuie să punctezi pentru audienţă, decât de analiza la rece a faptelor şi a datelor.
