Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cartea de literatură pentru copii:
Oglinda din cuvinte de Irina Petraş

Semnalez ediția a doua a acestei antologii nu doar fiindcă se petrece, aniversar, la patru decenii de la antologia din 1977, ci și fiindcă e un semnal pozitiv, de luat neapărat în seamă. Prima ediție din }araundevinerierajoi apărea în 2012. Editura clujeană ASCR (înființată de Asociația de Științe Cognitive din România) a avut excelenta idee de a testa rezistența în timp a acestor istorioare. Mircea Breaz, îngrijitorul ediției și cel care semna postfața, plusa atunci, lansând un soi de descântec înainte de a verifica pe viu efectul lor: „poveștile și povestirile au darul de a fi leacuri bune pentru orice și de a se găsi la îndemâna oricui […] «Fantastice» sau numai «de necrezut», «fără mister» sau doar «caraghioase», nemaipomenita lor putere sporește mereu, din și mai marea noastră putere de a crede în ele”. Ilustrațiile Mariei Brudașcă, simpatice și delicate, țin perfect isonul poveștii. Eu însămi am semnat cu entuziasm prefața. O făcusem și pentru cărticelele Constanței Buzea, pentru Lumea poveștilor lui Ion Vlasiu ori pentru cartea lui Iordan Chimet Închide ochii și vei vedea Orașul, toate reeditate de aceeași editură, într-un remarcabil proiect de recuperare a tot ce are mai bun literatura pentru copiii de la noi.
Numele lui Octav Pancu-Iași a însemnat – în copilăria mea – Povestea însăși, cu toate porțile deschise. Cărțile lui creșteau o dată cu mine. Le-am redescoperit apoi farmecul alături de fiica mea. Nu le apăruse niciun rid. Sunt reeditate acum potrivit unui foarte bine pus la punct proiect de readucere a literaturii ca literatură în atenția dascălilor și a micilor cititori și de a proba, din nou, rolul de neînlocuit al textului literar în procesul educațional.
De ce (mai) place Octav Pancu- Iași? În DGLR, Ileana Mihăilă vorbește despre „mici bijuterii în care scriitorul recompune cu delicatețe și umor universul copiilor, urmăriți atât în efortul lor de comunicare cu adulți plini de înțelegere și simpatie, dar și în acela de a construi, cu multă candoare și seriozitate, relații cu cei de-o vârstă cu ei”. Delicatețea și umorul sunt, e adevărat, ingrediente nelipsite din textele sale. Iar cuvintele se pliază sub condeiul său zglobiu și sfătos, gata să intermedieze orice relație cu ceilalți, să descifreze lumea, dar so și inventeze, să țeasă o rețea de vorbe ocrotitoare în care orice copil își poate găsi locul și drumul spre casă. Mircea Sântimbreanu, prefațatorul antologiei Mai e mult până deseară? (1977), îl situează pe Octav Pancu- Iași într-o vecinătate selectă și diversă, citindu-l, oarecum copleșit de spumoasa și extrem de gustoasa rețetă textuală, ca pe o răscruce liberă și originală în care se întâlnesc „verva marelui humuleștean cu senina bărbăție a lui Gaidar, romantismul întrebărilor Selmei Lagerlöf cu flegmatismul răspunsurilor unui Jerome K. Jerome, pura melancolie a lui Exupéry cu neastâmpărul unui Gianni Rodari, ghidușiile lui Ciucovski și blânda visare din lanurile lui Salinger”. Rețin, mai ales, apropierea de Gianni Rodari (1920-1980) și cartea sa celebră Gramatica fanteziei. Introducere în arta de a născoci povești. Binoamele fantastice ale lui Rodari, adică împerecherile neașteptate și năstrușnice de cuvinte, sunt de aflat în toate povestirile lui Octav Pancu-Iași. Maniera suprarealistă de abordare a lumii e absolut legitimă în ochii cititorului copil. Cum la vârsta copilăriei fantasticul e din lumea aceasta, iar lucrurile din preajmă ori de departe sunt la fel de gureșe și jucăușe, antropomorfizarea e un exercițiu cotidian de descifrare a lumii, iar absurdul se mănâncă pe pâine. Jocul de cuvinte, manierismul logic – în poveste, coerența e facultativă, granițele dintre lumi și obiecte, dar și proporțiile aparent imuabile pot fi sparte sau măcar negociate, distorsiunea e pozitivă, căci inovatoare, povestea curge șerpuit și poate oricând reveni asupra propriilor enunțuri etc. –, silogismul ironic, ludic, toate astea sunt căi de conservare și exersare a uimirii, a inocenței curioase și îndrăznețe, a libertății de mișcare printre cuvinte și lucruri, pentru o reevaluare pe cont propriu a relațiilor umane. Cele mai multe dintre povestirile lui Octav Pancu-Iași au o morală, sunt pronunțat educative, însă ele te „învață” pe drumul ocolit și bogat în aventuri al unei povestiri șugubețe. Lecția finală pentru micul cititor de povești e generoasă și merită reținută și ca o lapidară ars poetica: „Când va fi mare, o să se facă ceva care să le aducă oamenilor măcar o întrebare, măcar o mirare, dacă nu o bucurie întreagă”.
Povestirile lui Octav Pancu-Iași se dovedesc încă o bună lecție de literatură pentru toate vârstele. Râzând cu el, cu personajele lui și cu vorbele-oglinzi, Jocul continuă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara