1354, numărul lui Hans Magnus Enzensberger

Invitatul revistei Hyperion (nr. 10-11-12) este poetul Nicolae Coande, care i se confesează lui Gellu Dorian. Întrebat dacă a întâlnit măcar un singur cititor fascinat de poezia românească, el răspunde: „Da, au venit câţiva oameni la mine să ceară cărţi de poezie, ale mele şi ale altora. Le ofer cu plăcere întotdeauna. Încă există cititorul ascuns de poezie, iar când apare la suprafaţă el pare un «alien». Dacă ne luăm după ceea ce spune poetul Hans Magnus Enzensberger, există, în orice ţară, indiferent de epocă, un număr de 1354 de cititori fideli de poezie (lăsaţi-l pe poet să numere cu umor!) dintre cei care nu se mulţumesc doar cu poeţii consacraţi, ci caută noutatea şi experimentul. Mai puţin Rusia, spune poetul german, care are mai mulţi. Cu toate că se poate bănui, nu se ştie clar de ce Rusia este excepţia, enigma şi aici. Însă ceea ce mi se pare cumva ciudat este faptul că poeţii citesc atât de puţin poezie. Am observaţiile mele, ştiu ce spun. La mijloc poate fi şi faptul că volumele de poezie nu se pot procura atât de uşor, poate fi şi vina reţelei de librării, tot mai puţin interesată de cartea de poezie, nu ştiu.”


Cărţi de poezie

Şi fiindcă vorbim despre cărţile de poezie, greu de găsit. Semnalăm aici câteva cărţi frumoase, apărute la Editura Charmides din Bistriţa: Magistrul Ursachi pe vremea când se credea pelican de Mihai Ursachi, Cartea de iarnă de Ion Mureşan, Vertij de Mihai Măniuţiu, Alzheimer, fratele meu geamăn de Lucian Alecsa, Pilotul de Ovio Olaru. Şi o carte de la Editura Paralela 45: Poeme pentru Ivan Gogh, semnată de tânăra poetă de la Chişinău Maria Pilchin. Iată un scurt poem al său intitulat Beligerante : „eram mică în Ucraina/ cei mari priveau un film/ rusesc cu nemţi/ la fiecare împuşcătură/ îmi băgam nasul sub pernă/ tresărea tot corpul meu/ şi doar un cap blond se ivea/ din când în când să vadă/ dacă nu s-a sfârşit războiul/ bubuiturile răsună şi azi”.