Cui și de ce să-i fie frică de domnul senator?
Domnul senator este Șerban Nicolae. Toată lumea îl cunoaște ca urmare a inițiativelor lui parlamentare, cum ar fi popularea cu cazinouri a, între altele, insulei Belina (știe o lume ce e cu Belina asta), ca să devină rentabilă (sic!), mai ales că un coleg al său i-a pus gând rău: cică nici n-ar exista! În acest caz, un cazinou ar face minuni, atât din punct de vedere existențial, cât și financiar. Senatorul melcilor a mai produs o gogomănie, pe care România literară a semnalat-o în premieră: i-a declarat pe luptătorii anticomuniști din munți vinovați de a fi slăbit capacitatea de apărare a statului. Criticat din toate părțile, senatorul a recidivat furios și cu o lipsă de bun-simț care ne scutește a vorbi despre simț istoric. Greșim: critica n-a venit chiar din toate părțile. O parte importantă s-a dovedit tăcută ca moartea: colegii de partid ai senatorului. Printre ei, intelectuali, istorici, sociologi, psihologi (mai ales de cuvântul lor era absolută trebuință) și alți oameni de cultură ori cu funcții în cultură. Au tăcut, cu mici excepții, și televiziunile, cotidianele. (Pardon, o televiziune a continuat a-l invita pe domnul senator seară de seară.) Reacțiile le putem număra pe degete și în cazul politicienilor. Cum să le înțelegem tăcerea? Ca pe un acord (ceea ce înseamnă complicitate)? Ca pe o frică (ceea ce înseamnă lașitate)? Oare cui și de ce să-i fie frică de domnul senator?

Vești bune de la Brașov
Vrem să atragem atenția asupra unei publicații: REVISTA LITERARĂ LIBRIS, pe care a înființat-o anul acesta la Brașov Adrian Lesenciuc, președintele filialei locale a Uniunii Scriitorilor. Numărul 3, septembrie 2017, se remarcă prin eleganță grafică și un gust sigur al valorilor. Astfel, Ana Blandiana este poetul invitat și publică o pagină de frumoase poeme: „Moartea pe malul căreia stau/ E numai o clipă de întrerupere,/ Cât să te hotărăști/ Să intri în apa rece ca/ gheața/ și să pășești înfrigurat pe pietrele/ lunecoase/ până la celălalt mal.// Nu mi-e teamă de traversare/ mi-e teamă de clipa în care/ Țărmul părăsit dispare-n aval/ Ca și cum moartea ar fi un râu/ Neînstare să aibă/ Decât un singur mal.“ Am remarcat, deopotrivă, interviul pe care Maria Dobrescu i-l ia lui Constantin Abăluță, fragmentul din romanul Ploaia de trei sute de zile, pe care revista îl numește romanul anului 2017 și cronica pertinentă a lui Adrian Lesenciuc la această carte. Am citit proză de Ovidiu Moceanu, pagini de jurnal de Ioanichie Olteanu, eseul lui Aurel Ion Brumaru, iar sub genericul Dreptul la replică, este de menționat articolul semnat de Vasile Oltean, Scheii Brașovului – origini; de asemenea, sunt de reținut și numeroasele cronici de carte semnate, între alții, de Laurențiu- Ciprian Tudor și Mircea Doreanu. Desigur, se cuvine semnalat editorialul substanțial care deschide revista, Noua direcție nouă, datorat redactorului-șef, același Adrian Lesenciuc.

O revistă în creștere
Creșterea valorică și limpezirea grafică a revistei LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ continuă: numărul 10, din octombrie, ni s-a părut unul de o calitate deosebită. Criticul Alex Ștefănescu, redactorul- șef al revistei, publică două pagini de avanpremieră editorială din volumul care tocmai a apărut, Eminescu, poem cu poem. Iar directorul lunarului, Dan Cristea, semnează editorialul, care reprezintă prefața la volumul său care va ieși la Editura Cartea Românească și va fi lansat la Gaudeamus, Cronicile de la Snagov. Tot el, criticul pe care-l omagiem și noi în acest număr la împlinirea a 75 de ani, este prezent și cu o cronică literară intitulată O lectură feministă a Hortensiei Papadat-Bengescu. Ceea ce ne demonstrează că aniversarea acestei importante vârste îl găsește pe Dan Cristea într-o formă a scrisului de invidiat. Tudorel Urian și Dan Stanca își unesc condeiele pentru a evidenția o carte de proză valoroasă, Orașul închis, de Viorica Răduță. Am remarcat și dezbaterea pe tema atât de presantă a școlii, unde exprimă puncte de vedere interesante Ioan Groșan și Adrian Costache. Pagina de tag-uri scrisă de Horia Gârbea este, ca de obicei, sagace. Excelent ni se pare capitolul poezie din acest număr al Luceafărului de dimineață: putem citi nu mai puțin de trei pagini de versuri, avându-i autori pe Mircea Bârsilă, Marian Drăghici și Rodian Drăgoi, toate la înălțime. Proza este reprezentată prin fragmente de Marian Ilea și Nicolae Spătaru, iar traducerile sunt asigurate de Mariana Sipoș și Linda Maria Baros. În concluzie, Luceafărul de dimineață a găsit, se pare, formula fericită de a ieși din stagnare.