Un cetățean vrea moartea Uniunii Scriitorilor
Un cetățean despre care s-ar presupune că e sănătos la minte, fiindcă, iată, umblă liber pe stradă și, mai ales, prin sălile de judecată ale patriei, Mârza Ioan Traian, compune o scrisoare deschisă în care acuză Uniunea Scriitorilor de tot felul de culpe incomensurabile: că e „organizație totalitară“, că „se poziționează împotriva statului de drept“, că „operează după modelul fostei Securități comuniste“, că e „o instituție de distrus destine culturale“ (printre „victimele“ USR numărându-se, într-o înșiruire năucitoare, Labiș și Marin Preda, Monica Lovinescu și Octavian Paler, dar și, cum altfel?!, actualii lui colegi întru demolat instituții F. Iaru, I. Vieru și C. Teodorescu!), că „în mod criminal dorește să păstreze statutul de organizație unică de breaslă“, că „funcționează ilegal operând execuții publice împotriva scriitorilor“. În concluzie, cetățeanul Mârza cere nici mai mult nici mai puțin decât „scoaterea în afara legii“ a Uniunii Scriitorilor. Cui adresează el petiția sa imperativă? Președintelui României, Primului-Ministru, Camerei Deputaților, Senatului, Ministerului Justiției, Ministerului Finanțelor, Ministerului Culturii și Identității Naționale, Parchetului General, Ambasadelor din București ale Statelor Unite, Franței, Germaniei, Olandei, Canadei și nu numai, apoi Ambasadei Vaticanului, Reprezentanței NATO, iar lista destinatarilor nu se oprește aici, alte și alte instituții, ca DIICOT și DNA, sunt somate să contribuie la ștergerea de pe fața pământului a Uniunii Scriitorilor din România! Veți spune că e o nebunie, că balamucul s-a mutat, fulminant, în ceea ce, până acum, ne plăcea să numim lume normală. Și probabil aveți dreptate să credeți asta… Dar cine este cetățeanul Mârza I.T.? Este un fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici trăitor în Alba Iulia care, după ce n-a mai fost ales președinte al filialei locale a UAP, a declanșat un război devastator împotriva acestei asociații de breaslă a plasticienilor români: omul, care se pare că are și oarece studii de Drept, a înființat o Uniune a Artiștilor Plastici personală (în care primește de-a valma pe cine se nimerește, și „pictori“, și „scriitori“, și chiar „jurnaliști“, fel de fel de autorași, fără nicio condiționare valorică), clonând-o pe cea adevărată și târând-o pe aceasta într-o serie nesfârșită de procese. (În urmă cu vreun an, intentase Uniunii Artiștilor Plastici peste o sută de procese! Între timp, am pierdut șirul, nu mai știm la ce cifre-record va fi ajuns.) Apoi, războinicul I.T. Mârza și-a întins acțiunea exterminatoare și asupra celorlalte uniuni de creatori. În mod clar, el a fost luat drept model de grupul Cipariu-Iaru-Teodorescu, care i-a copiat procedeele (hărțuirea adversarului prin procese fără număr). Nu știm când se va încheia această sinistră tevatură cu acuzații delirante și cu procese absurde. Cert este că atât Uniunea Scriitorilor cât și celelalte asociații de creatori, toate structuri instituționale care- și demonstrează cu prisosință viabilitatea și utilitatea, desfășurând programe culturale și sociale complexe, în beneficiul culturii naționale, sunt supuse unui asalt continuu și înverșunat, de tip terorist, voindu-se distrugerea lor. S-au distrus atâtea în această țară, industriile românești, turismul, căile ferate și transportul în general, învățământul, chiar și sportul, sistemele de irigații ori pădurile, iar acum se poartă acest asalt paroxistic împotriva unor instituții de cultură de deosebită însemnătate pentru statul român, astfel încât să fie și ele puse la pământ. Parcă s-ar urma un plan (dar nu credem în conspirații!) ca nimic din ce este în stare de funcționare să nu rămână întreg pe aceste meleaguri. Oamenii cu adevărat responsabili n-ar trebui să asiste indiferenți la această agresiune. Iată tot atâtea motive să nu credem `n sănătatea mintală a lui Mârza Ioan Traian, iar faptul că umblă liber prin târg e departe de a ne convinge de contrariul.
Cine seamănă se adună
Un detaliu interesant. Aceste grozăvii proferate de I.T. Mârza despre Uniunea Scriitorilor le-am citit de pe pagina de facebook a lui C. Teodorescu, care le-a preluat aderând cu încântare la insanitățile respective. Asumând afirmațiile lui I.T. Mârza, C. Teodorescu devine părtaș la acest atac care dorește, explicit, distrugerea Uniunii Scriitorilor. C. Teodorescu și F. Iaru, ațâțati de D.M. Cipariu, au trecut la cârma grupului pentru demolarea Uniunii Scriitorilor, grup pus, ce ironie!, sub numele grupul pentru reformă: respectiva grupare are legătură cu ideea de reformă așa cum are legătură clubul de fotbal Steaua, să zicem, cu salvarea balenelor din Pacific. Adică, niciuna. Dacă ar fi dorit reformarea asociației noastre, respectivii răsculați ar fi activat în lăuntrul breslei, și-ar fi expus planurile novatoare în fața colegilor lor din USR și, dacă acestea s-ar fi dovedit convingătoare, ei ar fi reușit, firesc, să le impună, Uniunea Scriitorilor a acestor ani fiind deschisă la orice propunere de schimbare care o face să funcționeze mai bine. Apoi, bizarii atacatori de astăzi ar fi putut candida la alegerile din cadrul USR și, încă o dată, dacă adevărul era de partea lor, le-ar fi câștigat. (Unii dintre ei au candidat și au pierdut la scor!) Aceasta era calea normală pentru acțiunea lor. Sau, presupunând că s-ar fi ciocnit în USR de un zid conservator imposibil de învins, ei ar fi putut să înființeze o organizație paralelă (căci, slavă Domnului, dreptul de asociere, astăzi, în această țară, e garantat pentru oricine!), o asociație care să demonstreze superioritatea față de „depășita“ USR. Dar n-au făcut asta. Au ales varianta cea mai rea: să lovească în USR, aliindu-se cu toți ciudații, dar și lăsându-se scoși în față și, în fond, manipulați de alte persoane interesate în ruinarea Uniunii Scriitorilor, păpușari care nu se văd, dar care sunt foarte prezenți în acest război. Toată zbaterea destructivă a trioului C.T. – F.I. – D.M.C., oameni cu ambiții nemăsurate, dar cu calități minuscule, s-ar rezuma cam așa: „Dacă tot nu reușim să punem mâna noi pe această Uniune, culegând roadele muncii altora, măcar să contribuim semnificativ la dărâmarea ei, ce bine ne-ar părea să nu mai rămână piatră peste piatră din ea!“ Ce țel trist și-au fixat în viață acești oameni, unii dintre ei priviți cândva, la început, ca promisiuni literare: să-și lege numele de distrugerea singurei structuri instituționale care afirmă drepturile scriitorilor români. O mizerie greu de clasat.
Scriitorii și statuile
Cine vizitează orașe mai mari sau mai mici din state învecinate cu țara noastră, ca Serbia sau Ungaria, ori mai îndepărtate, ca Slovenia sau Italia, e plăcut surprins să descopere, peste tot, busturi, statui ale unor poeți și oameni de cultură reprezentativi pentru acele spații. Scriitorii sunt venerați și diversele popoare îi privesc ca pe niște modele de urmat. Chiar și la noi, în trecut, se manifesta aceeași atitudine: scriitorii erau considerați personalități exponențiale, minți deschise care contribuie decisiv la creșterea nației, valori cu care un popor se poate legitima. Am risca susținând că până și pe vremea blamatului regim comunist exista la noi un pronunțat cult al elitelor literare și, mai larg, al elitelor culturale. Lucrurile s-au schimbat dramatic după 1990 și s-au deteriorat accelerat cu trecerea anilor, atingându-se astăzi un minim istoric al devalorizării. În loc să fie puși pe piedestal și priviți ca nume de patrimoniu, scriitorii cei mai valoroși sunt marginalizați, cu indiferență și chiar cu dispreț, când nu sunt de-a dreptul hărțuiți, hăituiți și chiar, s-ar vrea, hăcuiți. A se vedea, fiindcă tot pomeneam notele din această pagină despre acțiunile cetățeanului Mârza și ale cetățenilor Teodorescu-Iaru-Cipariu & Co., seria interminabilă de procese (s-a ajuns la 57 de procese, la care s-au făcut peste 65 de intervenții!!) deschise Uniunii Scriitorilor și celor aleși în fruntea ei. Mulți dintre cei care astăzi atacă și maculează asociația noastră nu există literar, nu contează, cantități neglijabile, fire de praf pe întinderea nesfârșită a câmpului. Singura lor „vitejie“ literară este tocmai acest atac smintit, așa speră ei să fie ținuți minte și să capete recunoaștere.
