Un nou premiu literar
Există un nou premiu literar românesc, extrem de important, echivalentul pentru proză al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu”, Opera Omnia, care se decernează la Botoșani: și anume, Premiul Național pentru Proză „Ion Creangă”, care se acordă începând din acest an. Premiul a fost instituit printr-un proiect cultural aprobat prin hotărârea Consiliului Județean Neamț și a Consiliului Local Târgu Neamț, iar inițiativa îi aparține criticului literar Cristian Livescu. Premiul se va conferi în fiecare an la data de 1 martie, într-o ceremonie cu spectacole de gală care vor avea loc la Piatra Neamț și la Târgu Neamț. În mod excepțional, ediția inaugurală a Premiului se va desfășura în ziua de 1 mai a.c. Valoarea Premiului este de minimum 5000 de euro, în lei, la cursul zilei. De asemenea, laureatul Premiului va deveni cetățean de onoare al județului Neamț și al orașului Târgu Neamț, iar opera lui va fi publicată într-un volum antologic sau într-o serie integrală. Uniunea Scriitorilor, prin votul Comitetului Director, alege juriul acestui Premiu. Pentru un ciclu de trei ani, juriul care va acorda Premiul Național pentru Proză „Ion Creangă”, Opera Omnia are următoarea componență: Nicolae Manolescu, Eugen Negrici, Ioan Holban, Vasile Spiridon, Daniel Cristea-Enache, Marius Miheț și Cristian Livescu. Nu putem decât să aducem laude autorităților din Moldova care, iată, organizează trei evenimente literare de anvergură deosebită: acest Premiu „Ion Creangă”, care se adaugă Premiului „Mihai Eminescu” de la Botoșani, deja amintit, și extraordinarei manifestări Scriitorii Anului, ce se desfășoară la Iași, sub patronajul primarului Mihai Chirica. Și Alba, și Clujul, și Aradul se disting prin proiecte culturale reprezentative. În schimb, Bucureștiul absentează de pe această hartă națională a marilor evenimente literare. De ce oare Primăria Generală a Capitalei nu privește spre locurile exemplare din țară și nu le urmează pilda?
Ticăloșia n-are limite
Uniunea Scriitorilor acționează cu consecvență și cu izbânzi notabile (un exemplu fiind și acest Premiu „Ion Creangă”, prezentat aici) pentru susținerea literaturii și pentru sporirea vizibilității scriitorilor români. Din nefericire, aceste eforturi sunt mult îngreunate căci, pe lângă dificultățile să le spunem inerente, obiective, ce țin de vremurile acestea neașezate, nu tocmai favorabile actului de cultură, Uniunea Scriitorilor mai are de făcut față și unor agresiuni care întrec orice limite din partea grupului Teodorescu Cristian-Iaru Florin-Cipariu. Se cunoaște prea bine de-acum seria de acuze mincinoase și, mai ales, de procese nebunești pe care grupul le-a revărsat asupra USR. Trebuie adusă la cunoștința publicului și a membrilor USR o nouă mizerie marca Cipariu: acesta a făcut o cerere către BCR, banca la care sunt deschise conturile USR, prin care solicită ca semnătura sa să fie recunoscută în bancă, astfel încât să aibă acces la fondurile USR!!! Pe bună dreptate, aflând de acest demers de o nerușinare fără seamăn, un membru de marcă al Comitetului Director a scris conducerii executive a USR cu cererea de a sesiza poliția pentru ceea ce el a calificat ca fiind „tentativă de furt”. Desigur, biroul de avocatură al USR a semnalat băncii această tentativă de fals și, totodată, va face plângere penală împotriva lui Cipariu, adresându-se organelor îndrituite, Parchetului. Dar, dincolo de toate acestea, gestul de o ticăloșie incalificabilă al acestui ins rămâne: este de ținut minte și demonstrează cu cine avem de-a face.
PS: O altă infracțiune cât roata carului! Cipariu, pretinzând că reprezintă Uniunea Scriitorilor (dar una a lui, de apartament, cu sediul în Vatra Luminoasă) a dat în judecată BCR, cerând dreptul de semnătură pentru acces la conturile adevăratei Uniuni a Scriitorilor și interzicerea accesului la contul USR al reprezentanților legali ai acesteia.
Ce se întâmplă în „spațiul gri“
În 22 (nr. 12, 2017), Octavian Manea semnează un articol intitulat Oamenii lui Trump în siajul lui Putin. Aflăm din el de ce „săptămâna trecută a fost una foarte proastă pentru Administrația Trump”: pe de o parte, fiindcă Trump n-a reușit să atragă suficiente voturi republicane astfel încât să înlocuiască legislația privind sistemul de sănătate Obamacare. Apoi fiindcă s-a dovedit, în urma audierilor-maraton din Comisia Intelligence din Camera Reprezentanților, că administrația Obama nu ascultase convorbirile telefonice ale echipei lui Trump, așa cum pretinsese acesta. Și, mai ales, fiindcă ancheta privind rolul Moscovei în alegerile prezidențiale din America a confirmat această imixtiune rusească brutală, prin mărturiile depuse în Congres de James Comey, directorul FBI, și de Mike Rogers, șeful NSA: Rusia „a vrut să îi facă rău ei și să îl ajute pe el. (…) Rusia este adversarul nostru. A declanșat o campanie multi-fațetată de măsuri active care să submineze credibilitatea construcției noastre democratice, urmărind să-l lovească pe unul dintre candidați și să îl ajute pe celălalt.” Este evident, trage concluzia comentatorul de politică externă de la 22, că în spațiul gri dintre război și pace se dă o bătălie aprigă, Rusia împotriva Statelor Unite și împotriva Europei Occidentale, pentru cucerirea de „inimi și minți”, pentru „influențarea diverselor felii de public”.
