O apariţie editorială remarcabilă

La Editura Vaso Roto din Madrid a apărut un masiv volum (616 pagini) intitulat Miniaturas de tiempos venideros, o antologie a poeziei române contemporane, cuprinzând ample grupaje de versuri în ediţie bilingvă, română şi spaniolă, din opera a douăzeci de poeţi români: Ileana Mălăncioiu, Ion Pop, Ana Blandiana, Nicolae Prelipceanu, Dinu Flămând, Adrian Popescu, Liviu Ioan Stoiciu, Gabriel Chifu, Denisa Comănescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru, Alexandru Muşina, Ion Mureşan, Marta Petreu, Mircea Cărtărescu, Ioan Es. Pop, Daniel Bănulescu, Robert Şerban, Dan Sociu, Stoian G. Bogdan. Autoarea merituoasă a antologiei şi a traducerii în limba spaniolă a poeziilor este Cătălina Iliescu Gheorghiu, profesoară la Departamentul de Traducere şi Interpretare a Universităţii din Alicante. Volumul apare cu sprijinul Institutului Cultural Român. Editura Vaso Roto asigură difuzarea acestei cărţi atât în Spania cât şi în America Latină.

O revistă de citit

Avem ce să citim în numărul triplu 7-8-9 al elegantei reviste ARCA din Arad. Chiar revista revistelor, intitulată 451 Fahrenheit, cu care se deschide Arca, este atent făcută, punând accentul pe subiecte preocupante din presa noastră. Bogat este capitolul de comentarii critice consacrate apariţiilor recente: cronica literară este susţinută de Gheorghe Mocuţa, Vasile Dan, Lucia Cuciureanu, Felix Nicolau, Romulus Bucur; în completare, există o rubrică de lecturi paralele cu articole semnate de Radu Ciobanu, Petru M. Haş, Lavinia Ionoia, Simona Constantinovici, Carmen Neamţu, Constantin Butunoi, Ionel Bota. Un eseu de arte vizuale al lui Onisim Colta este însoţit de un frumos album de reproduceri color din lucrările artişilor puşi în discuţie. Un interesant fragment de proză, Ultima scrisoare a lui Raul Rohan către fiul său, publică Horia Ungureanu, iar Mircea Opriţă, la Bibliotheca Universalis, traduce din versurile unor poeţi spanioli contemporani: Rodolfo Del Hoyo, Sebastián Mondéjar, Mateo Rello. Am reţinut şi dialogul lui Ciprian Vălcan cu Antonio Di Gennaro, sub titlul „Eu cred că Cioran este unul dintre cei mai importanţi filosofi din secolul al XX-lea, unul dintre cei mai profunzi speculativi”.

Credinţa la români

În DILEMA VECHE (nr 502, 26 septembrie-2 octombrie), Vintilă Mihăilescu semnează un articol intitulat Credinţa, biserica şi preoţii, în care, pornind de la sondaje şi statistici, face o pătrunzătoare analiză privind biserica şi credinţa la români. Câteva dintre datele oferite de el sunt interesante şi surprinzătoare: astfel, aflăm că 96% dintre români cred în Dumnezeu, ceea ce ne plasează pe locul 6 în lume în clasamentul ţărilor religioase. Apoi, doar aproximativ 0,1% dintre conaţionali se declară, în anul 2011, agnostici şi cam tot atâţia atei (în comparaţie cu 30% în Republica Cehă, 29% în Franţa, 15% în Germania, 14% în Olanda!…). Iar la noi credinţa, paradoxal, coabitează fără probleme cu superstiţiile: ne arată fără tăgadă tot statisticile. Sigur, apare întrebarea în ce anume cred românii şi în ce anume cred europenii: credinţa în Dumnezeu poate fi înlocuită de credinţa într-un spirit superior sau într-o fiinţă superioară. O altă rezultantă a măsurărilor sociologice indică faptul că la români credinţa în Dumnezeu este maximă,dar scade încrederea în biserică şi, mai ales, în preoţi. Oricum, pentru cineva care bate ţara în lung şi-n lat, sar în ochi numeroasele biserici noi ce apar peste tot. Nu ştim ce spun statisticile la acest capitol, dar credem că este o discrepanţă considerabilă şi între credinţa declarativă, manifestată prin ridicarea acestor impunătoare edificii, şi adevărata credinţă, care înseamnă respectarea Decalogului, a valorilor morale. Mai că am zice: la noi, credinţa este doar un mod de a-i transfera lui Dumnezeu responsabilităţile noastre personale.

De citit

E de citit în revista 22 (nr. 38, 24-30 septembrie), Dosarul consacrat situaţiei la zi din spaţiul postsovietic. Stanislav Secrieru semnează un articol intitulat Uniunea Eurasiatică – o invitaţie la stagnare colectivă, unde argumentează convingător că „în timp ce procese de integrare europeană erau iniţiate pentru reconciliere în Europa după un război devastator, proiectul eurasiatic este o nouă tentativă a Moscovei de a reclădi sfera intereselor privilegiate în spaţiul postsovietic”. În cadrul aceluiaşi grupaj, doi cercetători europeni, Michael Emerson şi Hrant Kostantyan, (într-o adaptare în limba română realizată de Simona Solomon), ne vorbesc despre „marele proiect al lui Putin de a distruge Parteneriatul Estic”. Concluzia celor doi analişti este limpede: „Rusia ar trebui să fie dispusă să facă o înţelegere cu UE, cel mai bine începând de mâine, de a dezvolta politici de sprijin reciproc, noncoercitive faţă de vecinii lor comuni, decât să insiste pe jocul de sumă zero al secolului XIX de competiţie geopolitică, forţând o alegere a vecinilor noştri, care şi-ar dori relaţii bune atât cu UE, cât şi cu Rusia”.

Din sumar

În APOSTROF (nr. 9), Marta Petreu scrie despre „învăţământul nostru” şi tot ea stă de vorbă cu profesorul şi traducătorul Jean-Louis Courriol. Două pagini despre romanul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului scrie Irina Petraş, iar Gelu Ionescu consacră o analiză extinsă unui alt roman care a stârnit mult interes, Vieţile paralele de Florina Ilis. Poeme frumoase publică Ion Pop: „Marea suferinţă se pare că a trecut./ Din larg/ vin numai amintiri de valuri,/ de stânci izbite,/ de cam retorice gemete./ cea fost până nu demult/ lacrimă, sânge,/ e-acum doar amintirea, pe limbă,/ aproape ştearsă,/ a sării de-odinioară.” Dosarul revistei stă sub genericul La 27 august 2013, Mircea Zaciu ar fi împlinit 85 de ani! şi cuprinde două scrisori din anul 1958 ale lui Mircea Zaciu, trimise prietenului său Octavian Şchiau, pe atunci lector la Institutul de Romanistică din Berlin. La trecerea în nefiinţă a lui Petru Poantă, putem citi două evocări de Marta Petreu şi Alexandru Vlad.