Test de sinceritate auctorială
În APOSTROF nr. 3 ne atrage
atenţia o anchetă literară intitulată
Exerciţiu de posteritate. Este, de fapt,
un test de sinceritate (format din
răspunsurile la un set de zece întrebări),
la care se supun, de regulă cu inteligenţă,
cu un anume curaj şi găsind tonul
potrivit, nume care contează în
literatura de astăzi: Gabriela
Adameşteanu, Horia Bădescu, Ioana
Bot, Leo Butnaru, Gellu Dorian, Horia
Gârbea, Ioan Groşan, Vasile Igna,
Ion Pop, Gheorghe Schwartz. Iată,
de pildă, o întrebare care poate fi şi
o capcană: „Ce aţi dori să nu lipsească
nicidecum din fişa dumneavoastră
inclusă într-un, să zicem, Dicţionar
universal (o carte, un gând, o obsesie,
o izbândă etc.)?” Şi iată cum răspunde
Leo Butnaru: „…nu aş avea şi alte
pretenţii, dacă acolo, la pagina x,
va fi scris pur şi simplu: Leo Butnaru,
scriitor român.” Şi Ion Pop: „Mi se
pare că expresia «elegii în ofensivă»
ar putea defini totuşi ceva din cele
trăite şi murite de mine, poate şi
de alţii…”. Şi o altă probă a testului
din Apostrof: „Descrieţi-vă (ca scriitor
şi ca om) prin cinci substantive; apoi
prin cinci adjective.” Ceea ce-l provoacă
pe Horia Gârbea să-şi schiţeze un
portret în răspăr: „Substantive: carte,
teatru, joc(uri), copilărie, bere. Adjective:
vanitos, coleric, gras, precipitat,
ranchiunos, arogant(sunt şase!).” Iar
Ioan Groşan îşi face un crochiu cu
umor şi cu auto-ironie: „Scriitor
(bunicel); bon-viveur (incurabil);
prieten (constant); tată (iubitor); parior
(păstrând proporţiile, dostoievskian…).”
În acelaşi număr al revistei, am
citit cu interes articolul lui Vladimir
Tismăneanu, Nikita Hruşciov şi decesul
bolşevismului.
Din sumar
Cu Vladimir Tismăneanu ne întâlnim
şi în numărul 3 al revistei ORIZONT,
unde eseistul este prezent cu o pagină
intitulată Note de iarnă-primăvară.
Ancheta revistei timişorene adresează
o singură întrebare: Cât de inteligenţi
sunt scriitorii? Sunt de citit punctele
de vedere exprimate de Marta Petreu,
Dan C. Mihăilescu, Lavinia Bălulescu,
Iulian Boldea, Eugen Dorcescu, Dan
Negrescu. Remarcabile ni s-au părut
cele două interviuri ale numărului
realizate de Cristian Pătrăşconiu cu
Grigore Leşe şi cu Solomon Marcus
(probabil unul dintre ultimele interviuri
acordate de acesta). Cronicile şi
comentariile de carte, numeroase şi
consistente, sunt semnate de Cornel
Ungureanu, Alexandru Budac, Alexandru
Oraviţan, Snejana Ung, Graţiela Benga,
Alexandru Bodog, Ana Puşcaşu,
Lucian-Vasile Szabo, Alexandru Ruja,
Marian Odangiu, Ilinca Ilian, Cristina
Chevereşan şi Adyna Baya. Salutăm
revenirea în sumar a redactorului-
şef al revistei, Mircea Mihăieş, cu un
text admirabil scris. Foarte plăcută
este corespondenţa din Franţa
transmisă de Ioan T. Morar, cu un
titlu ca două versuri: Gara Garabedian,
fotograf ciotadian. Grupajele de versuri
şi proză, articolele din rubricile
fixe întregesc un număr iarăşi foarte
bun ( suntem siliţi să repetăm
acest calificativ ori de câte ori recenzăm
revista Orizont!).
Un interviu
În TOMISUL CULTURAL (revistă
care apare la Constanţa, ajunsă în al
treilea an de viaţă şi la numărul 7),
poeta Ileana Mălăncioiu îi acordă un
interviu directorului acestei publicaţii,
Iulian Talianu. Dialogul stă sub titlul
„Am început să citesc din Biblie de
cum am învăţat alfabetul”. Confesiunea
Ilenei Mălăncioiu are acea francheţe
proprie poetei şi este substanţială,
luminând perioade mai vechi şi
mai noi din literatura noastră şi din
existenţa autoarei. Aflăm, de pildă,
lista sa de lecturi în acest moment:
„Deşi nu citesc după un plan, lecturile
mele se ordonează într-un fel de la
sine. Mai nou, l-am citit din doască
în doască pe Cioran. Pentru că
întâmplarea a făcut să primesc în dar
atât ediţia lui Nicolas Cavaillès, cu
opera franceză a autorului, apărută
la Gallimard, în colecţia Pléiade,
cât şi pe cea în două volume a lui
Marin Diaconu. Un dar cu atât mai
preţios cu cât procesul intentat
Academiei de către Editura Humanitas,
care deţine dreptul de editare a lui
Cioran, a făcut ca ediţia românească
să nu intre în librării. Fireşte, n-am
citi numai autori morţi şi cărţi grave.
Am ajuns, în sfârşit, şi la mult lăudatul
Philip Roth, aflat în concurenţă cu
colegii noştri care umblă ca şi el după
himera Premiului Nobel. În pofida
renumelui de care se bucură, acest
prozator american nu mi se pare nici
pe departe de valoarea lui Faulkner.”
Recomandăm acest dialog care
conturează convingător portretul
uneia dintre cele mai valoroase
scriitoare din literatura română de
astăzi.
O carte nouă
La Editura Tracus
Arte, colega
noastră Simona
Vasilache scoate un
nou volum de texte
critice cu titlul Hărţi
din cărţi. Oraşe,
anotimpuri şi rătăciri
în romanul contemporan.
În preambulul
cărţii sale, autoarea precizează:
„Aşadar, în vreme ce ambiţia cartografilor
a rămas harta cu cât mai puţine pete
albe, cât mai completă şi cât mai
precisă, ambiţia literaturii devine
harta difuză, a cărei comparare cu
realitatea e inutilă şi neavenită. Harta
post-modernă, care precede teritoriul.
Şi, până la urmă, îl creează.” În această
aventură textuală, Simona Vasilache
se bucură de „complicitatea” unui
alt coleg al nostru de redacţie, Răzvan
Voncu, care îi prezintă eseul: „Cartea
Simonei Vasilache ne oferă mai mult
decât şansa de a călători pasionant,
fără a ne deplasa din fotoliul de lectură.
Ci şi ocazia de a pătrunde în infinitezimalele
interstiţii ale unor texte,
dar şi (vezi capitolul despre capitale)
locuri, care, supuse lecturii ei, îşi
vădesc o cu totul altă anatomie/
geografie decât cea pe care le-o ştiam.
Asemenea cărţi deschid literatura şi
invită la dialog, într-un moment critic,
mai degrabă, de închidere şi monolog.”
Îi urăm autoarei, desigur, ca noul
volum să-i consolideze locul pe harta
în curs a literaturii noastre.
