Locurile au amintiri
Pentru că unii dintre componenţii
aşa-zisului Grup de reformă (autotransformat
în aşa-zisă Adunare
Generală Extraordinară) nu sunt
lepturaţi, puciul din 19 martie 2016
a fost organizat, freudian, am zice,
într-un loc cu o nefastă tradiţie în
acest sens.
Concret, acelaşi Liceu „Mihai
Viteazu” (altminteri, o ilustră instituţie
de învăţământ preuniversitar) a
găzduit, între 16 şi 22 octombrie
1945, Conferinţa Naţională a Partidului
Comunist Român. A cărei menire a
fost cea de a valida puciul intern, dat
la 4 aprilie 1944, la comanda Moscovei,
de către Gheorghiu-Dej, şi de a instala
oficial noua conducere a oficinei
sovietice: Gheorghe Gheorghiu-Dej
(secretar general), Ana Pauker şi
Vasile Luca (secretari). Trioul pucist
avea să fie imortalizat în celebra
lozincă „Ana, Luca şi cu Dej/ Au băgat
spaima-n burgheji!”. La conferinţă,
puciştii au trecut sub tăcere, desigur,
faptul că soarta fostului secretar
general al partidului, Ştefan Foriş,
înlăturat de Dej, fusese şi ea decisă:
„reformiştii” au „reintrodus legalitatea”
în PCR, asasinându-l pe Foriş cu
lovituri de rangă, un an mai târziu.
A existat, până în 22 decembrie
1989, şi o placă memorială, reamintind
trecătorilor indiferenţi isprava agenţilor
moscoviţi.
Cum se vede, nimic nu e întâmplător,
puciştii lucrează după aceleaşi tipare,
iar locurile au amintiri...
O revistă cu pretenţii
Un coleg scriitor
ne-a semnalat
nedumerit o nouă
publicaţie literară:
„Revista se
numeşte Polemici,
dar conţinutul
n-are nimic polemic,
e cât se poate
de comun şi de
cuminte!”. Am răsfoit şi noi foaia
aceasta literară şi am constatat că
prietenul nostru are toate motivele
să fie derutat. În sumarul Polemicilor
sunt puse fel de fel de texte, care,
împreună, nu reuşesc să înjghebe
o revistă oarecare, necum una polemică.
Ni se dă totuşi, în editorial, o explicaţie
pentru titlu: aceasta ar continua o
revistă care apărea la New York în anii
’90. Justificarea nu stă în picioare: o
eventuală continuitate s-ar putea asigura
prin menţinerea aceluiaşi spirit al publicaţ
iei, nu prin simpla preluare a numelui.
Şi o observaţie: Polemici apare la Baia
Mare, unde mai există, sper să nu greşim,
cel puţin două periodice culturale. E de
bun simţ: are acest oraş un asemenea
potenţial auctorial încât mai era nevoie
şi de a treia revistă? Evident, nu. Şi totuşi,
există un accent polemic: într-o notă
redacţională, obscura foaie se răţoieşte
fanfaron la revistele de tradiţie ale ţării,
comparându-se cu ele. Ceea ce este tot
atât de ridicol cum e replica puricelui care,
trecând pe un pod împreună cu un elefant,
exclamă: „Tropăim, tropăim!” Sigur,
n-avem nimic cu iniţiativele private: fiecare
e liber să-şi cheltuie banii proprii cum
pofteşte. Problemele apar când e o diferenţă
vădită între pretenţii şi putinţă, între
cum te închipui şi cum eşti în realitate.
Ca în cazul de faţă.
Viaţa cărţilor
Cărţile au, din fericire am zice,
viaţa lor, cumva autonom de tulburările
care apar cu prisos în vieţile autorilor.
Am primit la redacţie volume care
merită toată atenţia şi pe care le
semnalăm cu căldură: Livius Ciocârlie,
Urmare şi sfârşit, eseuri (Editura
Tracus Arte); Traian Dobrinescu, Nu
te opri, nu te întoarce, proză (Editura
Cartea Românească); Paul Aretzu,
Muntele viu, versuri (Editura Pleiade);
Vasile Igna, Ora închiderii, roman
(Editura Cartea Românească), Radu
Sergiu Ruba, O vară ce nu mai apune,
roman (Editura Humanitas); Ovidiu
Dunăreanu, Lumina îndepărtată a
fluviului, roman (Editura Ex Ponto);
Nicolae Iliescu, Masca şi oglinda,
proză (Editura Tribuna) şi, de acelaşi
autor, Cronica ale(r)gătorului, publicistică
(Editura Tracus Arte). Sperăm ca
toate aceste titluri să se bucure de o
cât mai mare atenţie din partea
cititorilor şi a criticii.
