Ce vrea Florin Iaru?
După ce că n-a mai scris un vers de un sfert de secol, Florin Iaru pare a se
satisface textual cu publicarea unor anecdote literare, fără haz şi inexacte pe
deasupra, despre Cenaclul de Luni şi, mai nou, despre USR, din care nu mai face
parte, exceptând cazul în care continuă să creadă în fantasma cipariană (nu de la
Timotei, ci de la Dan Mircea citire) a unei Asociaţii USR al cărei vice se
consideră. Florin Iaru are o marotă, împărtăşită şi de preşul fantomaticei
Asociaţii cu pricina, Cristian Teodorescu, autor al unor proze bunicele, fără însă
a face gaură nici măcar în inimile cititorilor din Medgidia, şi anume că USR, cea
adevărată şi singura existentă în afara mediului on-line, ar avea o conducere
ilegitimă. Ne-am putea închipui că Florin Iaru ia de bune tâmpeniile covicelui
său Dan Mircea la Asociaţie, coautor al Statutului în vigoare al USR şi beneficiar
al lui cu 10% din voturile Filialei de Poezie Bucureşti. Dacă ne gândim bine, era
totuşi ceva în raport cu voturile obţinute în falsa Adunare Generală care i-a desemnat
pe cei trei lideri ai Asociaţiei: 7 (şapte) participanţi la prima reuniune şi 15
(cincisprezece) la cea de a doua, nici măcar toţi membri ai USR! Îi lăsăm lui
Florin Iaru calcularea procentelor. Dar nu putem să nu observăm că vorbeşte gura
fără el în articolele din Caţavencii, referitoare, aproape toate, la o temă pe care,
una din două, sau n-o cunoaşte, sau o prezintă voit mincinos: şi anume, ilegitimitatea
actualei conduceri a USR. Nestimate fost coleg, repetăm a nu mai ştim câta oară:
conducerea USR a fost legal aleasă în 2013 în Adunarea Generală rezultată din
Adunările Generale ale tuturor Filialelor (prima oară în istoria USR), conform
Statutului recunoscut de Judecătorie şi necontestat de nimeni în termenul prevăzut
de lege. Că Dan Mircea, uitat fie-i numele de către breasla pe care o târăşte
acum în noroi, îl contestă după doi ani şi jumătate, asta nu mai e problema noastră.
Chiar şi dacă Florin Iaru îi oferă girul lui deontologic incorect. Ce vrea, în
definitiv, Florin Iaru? Să obţină în justiţie ceea ce n-a obţinut prin alegeri democratice?
Îi garantăm că nu va obţine decât oprobriul breslei pentru care n-a mişcat niciodată
nici un deget, nici chiar când, vicepreşedinte pe bune ales, în anii 1990, se mulţumea
să-şi ridice salariul, fără măcar a-şi plăti cotizaţia. À bon entendeur salut!
Un oraş începe să-şi dea jos vălul
Ce face un autor care vizitează
Timişoara? Desigur, poposeşte în redacţia
excelentei reviste ORIZONT. E cumva
obligatoriu, revista constituie un
punct important pe harta oraşului. Dar,
ca să ajungă la sediul Orizontului, trebuie
să treacă prin centru, aşa încât, chiar
dacă nu şi-ar propune asta, personajul
nostru dă cu ochii de amplele lucrări de
reabilitare care se apropie de final în
zona centrală. Piaţa Libertăţii, Piaţa
Sfântul Gheorghe şi, mai cu seamă, Piaţa
Unirii îl impresionează: cu pavimentul
(şi al lor, şi al străzilor pietonale din
preajmă) complet, temeinic refăcut şi
cu clădiri istorice care, acum, restaurate
cu grijă, se dovedesc a fi de o frumuseţe
izbitoare. Oraşul de pe Bega începe
să-şi dea jos vălul de pe faţă. Se schimbă
în bine, evident. Străzile sale, clădirile
sale atât de preţioase arhitectonic îşi
recapătă strălucirea originară, e vădită
iarăşi monumentalitatea lor cu amprenta
inconfundabilă de MittelEuropa, spaţiu
al toleranţei şi al însumărilor de diferenţe.
Aceste bijuterii stăteau îngropate în
delăsare şi se ruinau. Acum, când
sunt trezite la viaţă, ne dăm seama ce
valoare deosebită au. Şi în Bucureşti,
când, pe ici, pe colo, se restaurează bine
câte un asemenea imobil vechi, la fel,
suntem suprinşi de frumuseţea şi armonia
acestor opere de arhitectură. Şi încă
ceva, despre noul chip al Timişoarei: pe
străzi au apărut câteva lucrări de artă
vizuală îndrăzneţe estetic, care plac şi
îndeamnă la reflecţie. Marea Piramidă
şi Coajă de om de Mircea Roman, Superman
şi Eva de Virgil Scripcaru, De-a telefonul
de Bogdan Raţă, Coloane de Ion Nicodim.
Admirându-le, te întrebi cum de au fost
alese atât de inspirat: afli de la gazde că
selecţia s-a realizat printr-un concurs
naţional, cu o comisie naţională, formată
din specialişti de autoritate în domeniu.
Aşa e normal, aşa e de bun-simţ să se
întâmple. E normal, e de bun-simţ, dar,
din nefericire, nu asta e practica: primarul
Timişoarei, Nicolae Robu, apelând la
specialişti, reprezintă excepţia, nu regula.
În alte oraşe/ comune/ municipii gustul
discutabil sau, de-a dreptul, prostul-gust
al primarilor locali face legea. E lumea
plină de mici dictatori locali, care se cred
buricul pământului. Şi de aceea oraşele
noastre gem de lucrări stradale de un
kitsch care răneşte privirea.
Mircea Cărtărescu
şi Academia Română
Mircea Cărtărescu, pe contul său de
Facebook, despre primirile în Academie
din ultimii 25 de ani: ”Aflu că patriarhii
României culturale, Neagu Djuvara şi
Mihai Şora, nu sunt academicieni. Cum
nu sunt nici Gabriel Liiceanu şi Andrei
Pleşu. Atunci cine, Doamne iartă-mă, e
în Academie? Cine-a făcut primirile în
ultimii 25 de ani şi pe ce criterii? Nu cumva
cineva a lăsat să intre în acest for toată
intelighenţia pesedistă, naţionalistă şi
anti-occidentală? Mă-ntreb şi eu aşa.
Până la urmă, cine controlează Academia
Română?” Sigur că da, întrebările scriitorului
sunt retorice, răspunsurile la aceste
întrebări sunt bine cunoscute de toată
lumea şi ele accentuează un adevăr cât
roata carului de mare, pe care revista
noastră l-a afirmat nu o dată şi pe mai
multe voci: Secţia de Filologie şi Literatură
a Academiei este o instituţie în stare de
blocaj. Ea are porţile închise pentru atâţia
scriitori al căror loc meritat ar fi înăuntrul
Academiei. Iar lista acestora e lungă, e
incontestabilă şi ar începe, probabil, cu
Mircea Cărtărescu însuşi, scriitor a cărui
operă de o valoare extraordinară se bucură
de o recunoaştere naţională şi internaţională
care o întrece pe a oricărui alt autor român,
fie el academician sau nu. Şi, în vreme
ce Mircea Cărtărescu, ca şi Neagu Djuvara,
ca şi Mihai Şora şi atâţia alţii nu sunt
primiţi în Academie, aflăm, cu stupoare,
de la scriitorii români din Serbia, că a
devenit membru de onoare al Academiei
Române Costa Roşu. Colegii noştri din
Serbia consideră cazul de-a dreptul
scandalos, fiindcă noul membru al Academiei
Române, spun ei, este un ziarist fără operă
în domeniul filologic şi literar. Aşadar
criteriul de primire, caracterul excepţional
al contribuţiei candidatului la cultura
română, e făcut ţăndări. N-am verificat
dacă aşa stau lucrurile cu această primire,
deocamdată reţinem revolta exprimată
de scriitorii de limbă română de la Novi
Sad şi ne facem ecoul lor.
P.S.: Cum nu ne venea să credem, am
accesat site-ul Academiei şi nu l-am găsit
pe C.R. printre membrii Secţiei de Filologie
şi Literatură. Am fost pe punctul de a
ne închipui că am fost dezinformaţi, dar,
reverificând site-ul, am descoperit absenţa
şi a unor membri despre care ştiam că
se numără printre aleşi. Ne întrebăm dacă
site-ul e discriminatoriu sau Academiei
îi este ruşine de unii dintre membrii ei.
Evenimentele toamnei
Uniunea Scriitorilor anunţă mai multe
evenimente culturale care se vor desfăşura
sub egida sa în această toamnă. În primul
rând, un proiect care priveşte strict revista
noastră: vom deschide seria de Întâlniri
ale României literare cu o prezentare
a revistei noastre la Bistriţa, în zilele
de 15 şi 16 septembrie. Vor fi prezenţi
redactori şi colaboratori apropiaţi: Nicolae
Manolescu, Gabriel Dimisianu, Mihai
Zamfir, Alex Ştefănescu, Gabriel Chifu,
Răzvan Voncu, Sorin Lavric, Daniel Cristea-
Enache şi Simona Vasilache. Reprezentanţii
României literare vor participa şi la
un colocviu dedicat lui George Coşbuc,
cu prilejul amplelor manifestări consacrate
poetului, la 150 de ani de la naşterea sa.
Apoi, în ziua de 21 septembrie, Comitetul
Director al USR se va reuni alegând
proiectele culturale câştigătoare ale
concursului de finanţări organizat de USR.
De asemenea, odată cu venirea toamnei,
se va relua programul de lecturi publice
ale membrilor USR din toate filialele, în
şcoli, în universităţi şi în biblioteci publice.
În perioada 2-4 octombrie va avea
loc ediţia a treia a Festivalului Naţional
de Literatură de la Cluj-Napoca, iar imediat
după aceea, în zilele de 5 şi 6 octombrie,
la Pianu (în judeţul Alba), se va desfăşura
o inedită întâlnire literară: organizatorul,
Aurel Pantea, a invitat zece poeţi din
toată ţara, iar aceştia, la rândul lor, au
invitat zece critici literari, care le vor
prezenta poezia. Aşadar, o mică adunare
de iniţiaţi, având ca subiect poezia română
de astăzi.
În fine, la mijlocul lui octombrie, la
Iaşi, va fi punctul culminant al noul
program al Uniunii Scriitorilor, Scriitorul
Anului: dintre cei 12 scriitori ai lunii,
juriul va vota scriitorul anului, care va
primi Trofeul şi un consistent premiu.
Un calendar dens şi extrem de interesant.
